Forum CopilulMeu

Buna,
Am sa incep prin a va spune "povestea" fiului meu cu rugamintea de a-mi impartasi din experintele voastre.
L-am nascut pe David prin cezariana acum aproape 3 ani(fara2 saptamani).Totul a fost ciudat inca de la spital.Copilul meu s-a nascut absolut sanatos(apgar10),dar se parea ca refuza sa se alimenteze de la biberon.Fiind primul copil si nascut prin cezariana secretia lactata se instala greu.A slabit atunci destul de mult.L-am adus acasa relativ repede pt ca era conditii inumane in spital.Medicul de familie l-a vazut la o saptamana dupa externare pt ca m-am dus disperata vazand ca nu ia in greutate.Mi-a recomndat introducerea de Lactovit. La 2 saptamani de la externare eram din nou in spital cu manulete(palmele)si laba piciorului umflate.L-au bagat la urgente;nici n-am inteles ce a avut ,ce i-au facut.Au zis ca a fost o lipsa de proteine.
Dupa istoria asta totul a fost mai mult decat ok.Bb s-a ingrasat foc, a fost sanatos tun.Citeam in carti si in ceea ce privea dezvoltarea lui fizica si psihica parea mereu inainte.
La un an mergea in picioare,avea8 dinti,spunea cateva cuvintele(bubu,baba,mamaetc).Atunci cred ca a fost momentul cand am inceput sa nu-i mai acordam atentia de care avea nevoie:il lasam la televizor ca eu sa-mi pot face treaba in casa,stateam la serviciu foarte mult timp si cand veneam seara eram prea franta sau era prea tarziu sa mai facem mare lucru.In plus eram numai noi doi tot timpul,sotul meu nu s-a implcat fiind mereu plecat sau foarte obosit.Mereu am incercat sa-mi fac timp pt el si am crezut ca e ok pana intr-o zi cand am auzit-o pe soacra mea pomenind de autism sau, ma rog urme usoare de autism.Orice ziceam eu ea o tinea tot una.Ideea e ca m-am trezit ca puiul meu -vesel, dragalas,sociabil -avea un limbaj sarac la 2 ani si 5 luni.Mi-am bagat concedii peste concedii si am stat cu el acasa.Nu cerea nicicum apa, ci imi dadea paharul sa-l umplu- si asa mai departe.Pentru fiecare nevoie avea un gest pe care eu il executam.
Am schimbat incet incet toate tabieturile acestea prost formate,a progresat foarte mult ,dar nu cred ca a ajuns acolo unde ar trebui.
Acum spune cuvinte grele(masina,copac etc)dar nu le leaga in propozitii ,decat uneori si intr-o ordine alandala.
Copii vostri cum sunt?Ce preocupari au?Ce faceti voi cu ei?

Eu am gemeni, baieti, de 2 ani si jumatate.
S-au nascut prematuri, la 32 de saptamani, dar nu am avut probleme de sanatate cu ei.
Nu am avut ajutor din partea bunicilor si ne-am descurcat cu ei numai eu si cu sotul meu. Am inceput serviciul cand aveau copiii 5 luni si am angajat o bona care sta pana venim unul din noi de la serviciu. A fost greu si este inca, mai ales cu 2 deodata si fara ajutor din partea bunicilor.
S-au dezvoltat bine, vorbesc bine, sunt sociabili, chiar neastamparati. Pot spune ca sunt chiar niste copii veseli, comunicativi si chiar iubitori cu noi. Fac mult nazdravanii si sunt departe de a fi niste copii cuminti.
Nu am impresia ca din cauza ca noi am fost ocupati cu serviciul i-am fi afectat cumva. Poate am avut si noi momente de regrete ca nu avem timp sa stam cu ei cat ar vrea ei.
Cu alte cuvinte, cred ca daca copilasul tau are intr-adevar ceva probleme nu trebuie sa te invinovatesti ca ai gresit tu in comportamentul tau fata de el.

Eu nu mai vorbesc de televizor, ca am tot vorbit, cred ca ma stie tot satul (pardon, site-ul).
Si eu cred ca nu trebuie sa te invinovatesti, ci sa incerci sa faci de acum incolo ce crezi ca e mai bine. Oricum, ca sa te asigur, autistii nu devin asa pentru ca au stat mult in fata televizorului. E o chestie mai complicata, probabil ai sa gasesti mai multe pe internet. C

Tudora, uite, pentru tine:



Criterii pentru diagnosticarea autismului (DSM-IV) .

A. Un total de 6 ( sau mai multe) articole de la (1), (2) sau (3) cu cel putin doua de la (1) si c

N-o sa va vina sa credeti cate am citit despre autism de 7 luni incoace.Si nu am gasit elemente care sa ma faca sa cred ca baietelul meu ar putea suferi de asa ceva.
Dar voi nu o cunoasteti pe soacra mea .Cand ii intra ceva in minte face o gramada de grozavii.Totul a inceput cand ,in luna martie, am rugat-o(pt I oara in viata mea)sa-l ia pe David la ea la gradinita(e educatoare).Fiind o persoana foarte comoda a dat din bara in bara,vreo 2 saptamani.L-a cautat pe baiat si in (ca sa zic asa):ca poate are ata la limba,ca poate n-aude si tot asa,pana cand ,intr-o zi,vine si-mi trinteste o carte despre tulburari de limbaj.Si incepe sa-mi zica ea vrute si nevrute si ca ea e sigura ca are ceva si ea nu-lpoate lua la camin.Putea ea sa zica ce-ar fi vrut ca sa-si scuze dezinteresul(ca asa face in orice privinta)daca nu ar fi pus gaz pe foc si sotul meu.El n-a avut nici o initiativa in privinta consultarii unor specialisti,ci venea acasa si zicea:'Copilul lui X vorbeste bine si-i de varsta lui David' ;si apoi isi vedea de ale lui.
Pana cand am nascut-o pe Daria m-am chinuit si eu cum am putut.Am luat legatura cu diferite persoane(specialisti/alti parinti)si grijile mele dispareau, pana imi veneau in minte vorbele lor.Am inceput sa ne intelegem alt fel eu cu .
In timp ce eram in maternitate cu fetita a venit sotul meu sa-mi spuna ca soacra-mea a hotarat sa-l duca la un specialist fara stirea mea [:(!] .Vorba a fost vorba.Nu s-a dus cu atat mai mult cu cat m-am razboit cu ea.E totusi al meu.M-am dus cu el la o logopeda recomandata de ea, care lucreaza cu copii cu autism.Tipa a zis ca pare a fi autism si sa mai continuam sedintele ,ca poate isi da drumul la vorbit(sedintele erau contra cost fireste).
M-am gandit ca ce face ea pot face si eu (profesia mea nu e departe de cea a logopedei).Si am facut.M-am ajutat si un psiholog de la Iasi (cei drept on line)si au inceput sa se vada incet incet rezultatele.
Din acest motiv vreu sa stiu cum sunt alti baietei de varsta lui,pt ca nu o data am fost acuzata de subiectivism.Nu gasesc in urbea noastra cine stie ce specialisti,si nici nu prea am posibilitati financiare sa umblu creanga doar pt ca i s-a parut soacrei ceva.
David e un copil mult prea sociabil si prietenos si comunica in felul lui pana la urma,chiar daca nu se exprima in fraze. [:O] .
Ca urmare, acum cand merge la camin(la soacra-mea,dar la alta grupa) il luam de acolo cu durere mare .

Tudora, ai citit, copiii autisti nu comunica in nici un fel, sunt

Din ce povestesti tu mie mi se pare ca soacra ta exagereaza. Eu cred ca baietelul tau nu are probleme asa grave cum zice ea. Iar in ceea ce priveste momentul in care un copil isi da drumul la vorbire, stim cu totii ca difera tare mult de la un copil la altul si ca acest lucru nu inseamna nimic.
Iar in privinta implicarii tatalui in cresterea baiatului sunt de aceeasi parere cu Mina daca nu si mai pornita ca ea.

Baietelul tau pare a fi un copil interiorizat.Spuneai ca voi doi comunicati.Este un baietel timid? La gradinita prefera sa se joace singur?
Nu stiu,ce sa-ti zic...De ce ti se reproseaza tie toate acestea?Banuiesc ca ai o soacra vesnic nemultumita,este modul ei de a te rani,este o fire slaba ,vrea sa te loveasca ,stie ca aici te doare cel mai mult.(parerea mea).Stii,e mai usor sa critici ,sa acuzi,decat sa te implici.Lucrul acesta este valabil si ptr sotul tau,uneori sotii...acestia ai nostrii...se ,,refugiaza ,,in munca ptr a fugi de responsabilitati.
Baietelul meu,la fel ,a vorbit destul de tarziu,trei2 1/2-3ani,destul de pocite cuvintele(noi spuneam-chineza).Oare nu cumva tot ce este in familia voastra,cu aceasta soacra nemultumita,se rasfrange asupra lui?Nu cumva cu cat ii atrageti atentia,cu cat se simte comparat de taticul lui ,el se inchide si mai mult?
Daca tu ai consultat medici,ai citit si esti convinsa ,lupta ptr baietelul tau,nu te mai lasa influentata...Poate ar trebui sa schimbi cate ceva in relatia ta cu sotul,soacra,sustine-ti punctul de vedere cu ardoare in fata lor,schimba-ti ,,armele,,si concentreaza-te mai mult asupra copilului,fii aproape de el.Ai sa vezi ca merita!Increde-te in sentimentul tau de mama!Este ARMA ta foloseste_o!

Multumesc de incurajari!
E drept ca lucrurile se misca.David nu-i deloc interiorizat,ii plce la nebunie sa fie in compania celorlalti copii.Aseara am fost la serbarea de Mos Nicolae.
A fost nemaipomenit.Au incercat doamnele sa faca un soi de hora la inceput si toti se pierdeau,se impiedicau,care plangeau si fiul meu, cu doamna de mana,radea ca la reclamele la pasta de dinti cand a auzit ca parintii au inceput sa aplaude.
Am descoperit pe cateva dintre numele pe care le tot auzeam acasa
in prietenii si mai ales prietenele lui de acolo.
Are tentative de a forma propozitii asa ca sper sa nu mai dureze mult pana o sa ne intelegem bine.
Iar in privinta sotului ,zau ca nu mai stiu ce sa spun sau sa cred nici eu insami. Incearca sa se implice usor, timid in cresterea copiilor.El tot a asteptat ca David sa vorbeasca pentru a stabili o relatie cu el.E ingrozitor de stangaci in ceea ce priveste copii,si in special pe David.Si pune acest lucru in spatele nerealizarilor materiale cu care ne confruntam din plin.
De exemplu,el il coopteaza pe David la jocurile cu masini de pe calculator.Copilutul nostru e innebunit dupa masini;acum cand sotul vine acasa il intampina :tata casi(=tata casti).Adica sa-i dea castile si sa-i puna jocul.Si cam asta e ,in mare, activitatea tata-fiu.
Voi ce ziceti?

Eu zic ca nu asta trebuie sa fie relatia tata-fiu. In primul rand, inceputul acestei relatii nu are legatura cu momentul in care copilul incepe sa vorbeasca . Ea incepe la nasterea copilului daca nu si mai devreme. Si consta in fapte simple, precum hranitul, schimbatul, adormitul copilului si se ajunge la activitati mai complexe pe masura ce copilul evolueaza. Si de asemenea, nu are legatura relatia tata- fiu cu posibilitatile materiale. Ce relatia mama-fiu e afectata de posibilitatile materiale?