Forum CopilulMeu

Buna, mamicilor!
Nu am mai scris demult, insa acum am sa va cer parerea. Iata:
Pe puiul meu, Stefan, (2 ani si 4 luni) il cresc bunicii inca de micut. Noi mergem la el la 2 zile, si in week-end il luam la noi. Nu le pot reprosa nimik bunicilor, l-au invatat de mic sa faca singur la olita, sa manance singur, etc.
Insa...
Il apuca cateodata plansul pt. ca nu facem ... ca el... cand vrea el...
De ex. duminica ne jucam frumos, am vrut sa-l iau afara, si a inceput: „nu meg, nu meg...“ S-a trantit jos si a inceput sa planga rau de tot....... OK, nu mergem, am inteles, poate nu avea chef. Dar, il apuca uneori din senin, se prosteste, se pune jos, se leagana, da din cap, uneori plange. Nu stiu ce sa-i fac. Si se impune ceva de groaza. E super incapatanat... Trebuie sa-l pacalesc, sa vorbesc foarte calm cu el, sa-l scot din starea in care e, si spoi isi revine.

Ce sa fie? Rasfat?
Voi ce parere aveti?
Puii vostri tot asa se manifesta?
MUltimesc si sanatate multa!

Da, Lili, rasfat. Ar trebui sa-i intrebi pe bunici daca face asa si in prezenta lor, si ce fac ei pantru a-l calma. Sau daca nu, inseamna ca va manipuleaza pe voi, pentru ca va vede mai rar si...nu-l stiti

Aa, pai si al meu imi face asa ceva. Mai ales in ultimul timp, ca mai inainte se mai linistise. Chestia e ca eu nu prea cedez la insistentele lui. Vorbesc int

Poate ca ii este dor de bunici. Incearcati sa va faceti un program comun cu bunicii: iesiti impreuna in parc, mergeti la o expozitie impreuna cu cel mic si bunicii. Vedeti daca mai reactioneaza asa.

Eu cred ca cu bunicii nu face asa si ca le simte lipsa si e modul lui de a se "razvrati". Probabill ca mai incolo, va spune clar ca vrea la bunici si nu cu parintii. Eu asa faceam pe la 3-4 ani cand locuiam cu bunica. Refuzam sa mai merg cu parintii in week-end. Cred ca mi se parea nedrept ca in timpul saptamanii sa nu fie cu mine si atunci intr-un fel ii "pedepseam".

1-3 ani pre-adolescenta! Criza varstei ca sa zic asa! Si noi patim! Incepe sa se manifeste din ce in ce mai tare! La mine personal singura solutie care functioneaza este ignorarea! Daca incerc s-o linistesc face si mai urat! Asa ca o las' in legea ei, eventual singura in camera pana se linisteste si apoi o iau in brate! Chiar acum cateva zile a facut o criza pe motiv ca nu vrea o anumita bluza! Si are doar un an si 8 luni!

Va multumesc pt. raspunsuri.
Cred ca asa e, din cauza ca ne vede mai rar... ne manipuleaza.
Uff! Imi e asa de greu sa-l ignor cand il apuca plansul...

Mi-e mila si datorita faptului ca nu stau permanent cu el.. Mi-e tare greu, dar...

El e innebunit dupa noi, cred ca nu ar fi nici o problema daca l-am lua la noi (dar deocamdata nu se poate asta, sper la 3 ani, cand l-om da la Gradi).

Sanatate voua si puisorilor vostri!

Va multumesc pt. raspunsuri.
Cred ca asa e, din cauza ca ne vede mai rar... ne manipuleaza.
Uff! Imi e asa de greu sa-l ignor cand il apuca plansul...

Mi-e mila si datorita faptului ca nu stau permanent cu el.. Mi-e tare greu, dar...

El e innebunit dupa noi, cred ca nu ar fi nici o problema daca l-am lua la noi (dar deocamdata nu se poate asta, sper la 3 ani, cand l-om da la Gradi).

Sanatate voua si puisorilor vostri!

Si noi avem criye din astea si inca cum!!!!!!!! Nu vrea sa iasa afara cu soacra-mea, daca ma vede prin preajma si urla pana transpira! Azi a urlat cand s-a trezit la pranz ca a intrat soacra-mea in camera si eu m-am dus pana la toaleta! O sa spuneti ca urla la soarca-mea! Va contrazic! De mica este obisnuita cu ea. Se joaca, se plimba, mananca impreuna! Deci nu-i asta. E rasfat pur si simplu! Sau nu vrea sa stea cu vesta pe ea sau cu botosii in picioare! Si daca indrazneste cineva sa ii puna urla! Deci nu-i rasfat?