Fetita mea are 4 ani si nu doarme fara "penuta"(eu ii zic "ruptoasa" fiindca... e vai mama ei de perna, cand Eva era mai mica si ma "prindea" cu ea in masina de spalat plangea si statea langa masina de spalat ca langa "sfintele moaste" si o urmarea cu ochisorii pana se termina programul, pe urma trebuia sa i-o pun intr-o punga transparenta ca sa o poate strange putin in brate.
David are "urechea de somn" care din pacate nu e a mea ci a mamei si o sa fie vai de capul meu si al lui cand o sa ne mutam si o sa ramana fara ea. I-am cerut mamei insistent sa nu=-i mai dea "urechea" dar stiti cum sunt bunicii...
Psihologii(v-am plictisit cu atatia psihologi!) spun ca trebuie sa-i lasi pe ei sa hotarasca momentul "rupturii", al despartirii de obiectul adorat, dar ce te faci cand e vorba de ceva, cum e urechea sau parul care nu sunt prea usor ....detasabile?!
Baietelul tau are "nevoie de tine" si parul tau a fost primul lucru "sigur" si palpabil ca tu esti langa el cand el inchide ochisorii. I-ai spus vreodata ca pleci? (mama mai face asa cu David si nu e bine)