Forum CopilulMeu

Dragele mele, de cateva zile ma confrunt nu o noua "etapa" din viata ingerasului meu: a inceput sa minta!
Sa va spun cum a inceput: acum cateva zile mergea prin casa schiopatand si se jelea de mama focului: "au genunchiul meu, vaaai vaaai ce ma doare, aouleuuuu" si tot asa. In prima faza am zis: gata, iar ajungem la spital! Cine stie ce Dumnezeu mai are!!!
O iau frumos sa ma uit la piciorus. Isi suflecase pantalonul si se jelea de nu mai putea, chiar incepuse sa ma doara si pe mine de mila
O masez putin, pun mana...mami, te doare? DAAA, auuu - raspunde ea. Mai aveam putin si-i ziceam sotului sa se duca sa incalzeasca masina sa plecam la doctor, desi umflat nu era, vanat nu era...
Apoi, incerc sa aflu de ce o doare, ma gandeam ca s-o fi lovit...si imi raspunde: "ma doare ca m-a muscat cocosul la mamaie"...
Acum 6 luni a fost la mamaie.....pur si simplu a jucat teatru dar culmea e ca m-am si speriat.
Asta este doar unul din lucrurile pe care le-a facut. A inceput sa spuna numai minciuni.
Asa e normal sa faca? Are 2 ani si 10 luni dar uneori ma enerveaza. Tine mult? Pot face ceva?
Sa nu radeti de mine

Si Irina mea mai minte!
Mai ales seara, cand nu are niciun chef de culcare si spune de vreo 3 ori ca face pipi. Cand ajunge la baie imi spune ca a mintit. Apoi, daca mai cere ii spun ca nu o mai duc pt ca nu mai face si ma minte ; si atunci incepe tanguiala: "nu mit, tac pipi, mami"
Uneori mai face cateva picaturi, uneori zambeste sagalnic si fuge spre dormitor. Si inca nu a implinit 2 ani! Sa vedem mai tarziu ce ne-o astepta!

E normal sa inceapa cu minciunile de la 2 ani. Dar f ca minte ca o doare ceva o face pt a atrage atentia, oare se simte negjijata uneori?
Eu stiam ca daca un copil incepe sa minta sa i se explice frumos ca nu e bina sa minta, care sunt consecintele unei minciuni si dupa ce continua, pt ca oricum va continua, sa ignori minciunile; ca daca vede ca nu il bagi in seama nu i se mai pare interesant ce face si se mai reduce nr. minciunilor. Chestia cu minciunile o sa mai dureze pana pe la 5 ani cand intelege altfel lucrurile.

E imposibil sa se simta neglijata, din contra, poate prea "cautata in coarne". Orice pot spune despre ea numai ca e neglijata nu
Oricum, m-am linistit auzind ca e normal sa inceapa cu minciunile.
Si ea face de-alea cu "pipi" inainte de somn, ca vrea apa si de fapt abia pune gura pe sticla, so tot asa...
Insa asta cu durerea piciorului mi s-a parut prea gogonata
Mai spuneti si voi ce alte minciunele mai nascocesc puii vostri, sa stiu si eu la ce sa ma astept...

Exact asta observam si noi la Alexandru: a iceput sa scorneasca diverse povesti... Odata ne-a spus ca l-a muscat cainele bonei de burta! Va dati seama ca am tot stat si ne-am gandit daca o fi adevarat sau nu... (nu avea niciun semn). A doua zi am intrebat-o pe bona ce si cum si mi-a explicat: il spusese ca isi dusese cainele la doctor sa-i faca injectie in burtica pentru ca era bolnav. Si fel de fel de de "nevinovate" : ca s-a jucat cu X, ca s-a intalnit cu Y... Sper sa nu-l tina mult!

Daca tine mult timp??? Stai sa vezi...

De mintit, trebuie sa invete ca nu e frumos sa minta, asta clar! Dar in primul rand trebuie sa inveti tu sa iti dai seama cand minte ...de fapt cand" te pacaleste"( cum zice fiica-mea ) si cand spune adevarul.
Noi suntem acum in alta faza ..cea a "paracioasei"....vine si il paraste pe taica-su la mine...asa..cu o mutritza grava...ca i-a zis nush ce, ca s-a uitat nush cum la ea...chestii din astea. Iti vine sa o pupacesti toata ziua cat de shmechera s-a facut..iar dupa 5 sec e in brate la taica-su si se joaca.

Plus ca a invatat sa manipuleze...stie cand sa stoarca trei lacrimi ca sa te impresioneze, stie cand sa se arunce in pat....negajita nevoie mare pt ca " nimeni nu ma iubeste"....

Mamaaaa, ce ne asteapta!!
Scumpa mea il iubeste numai pe tati de cateva zile. Doarme numai pe el...dar nu langa el, pe el
Nu stiu ce are cu mine de nu ma mai vrea decat atunci cand are nevoie si nu o poate ajuta tati
Sunt niste smecherasi ingerasii astia ai nostri! Sa ne traiasca!

Stati ca al meu numai 2 ani are si incepe...daca nu vrea sa doarma striga in gura mare ca vrea apa,apa...alerg ca nebuna si ii aduc apa .....si el ce face?..striga ca apoi vrea tai..tai..adica ceai...deci si noi incepem cu minciunelele

Diana, si noi am trecut prin faza in care ilo iubea numai pe trati..si eu sufeream, ca nu intelegeam cu ce gresesc....apoi a avut perioada " numai mami"....iar in momentul de faza preferatul este cel care ii face toate poftele

Diana, Alexia m-a facut sa zambesc cand am citit despre cocosul bunicii.
Minciunile sunt absolut normale la acesta varsta, cand imaginatia copiilor devine debordanta si inventeaza tot felul de lucruri. Si pana la minciuna in sensul rau, mai este! Ati ascultat vreodata un copil de gradinita, in jur de 3-4 ani, care povesteste? E cam asa: ,,am fost aseara la magazin cu mami si acolo era un urs care m-a intrebat cat e ceasul, apoi am fost cu el in padure, unde Luca mi-a dat ciocolata si ne-am suit in copac si buuuum! am cazut si apoi a venit si doamna educatoare... ... ..." Cate minciuni sunt in fraza asta? Iar copilul este total implicat in ceea ce spune, asa incat ajunge sa creada. Si atunci, vorbim despre ceea ce unii psihologi numesc mitomanie infantila, mai precis o etapa trecatoare din evolutie. Cu cat copilul are nativ o imaginatie mai predispusa spre dezvoltare, cu atat va ,,minti" mai mult.
Sigur, nu trebuie sa lasam aceasta ,,mitomanie" sa se instaleze de-a binelea, dar ma indoiesc ca un copil de 2-3 ani intelege ca nu e bine si frumos sa minta. Pentru el, acest ,,bine si frumos" e mult prea abstract, atat timp cat nu se raporteaza la ceva palpabil. Asadar, sa nu va mire daca micutii par ca inteleg ca nu-i frumos sa minti, dar o fac in continuare, cu inocenta si dragalasenia caracteristica.
Deci, pana intra la gradinita, trebuie sa fim atenti, asa cum s-a spus ceva mai sus (sorry ca nu stiu cine, nu-mi afiseaza revizia previzualizare) si sa ne dam seama cand copilulminte sau spune adevarul. Insa cred ca e mult mai usor decat in primele luni de viata ale lor, cand am invatat sa deosebim tonurile de plans si dorintele lor. La gradinita o sa invete, printre altele, ca minciuna nu e ceva placut si noi o sa sustinem aceasta parere. (ma rog, maimult sau mai putin convinsi)>