Forum CopilulMeu

cum ii spui soacrei ca nu-ti place cum iti creste copilul?
baietelul meu are 1 an si 3 luni si de la 9 luni sta la bunici. la inceput era perfect pentru ca ne-am mai relaxat si noi, dar dupa aia.... dupa parerea mea si a sotului meu soacramea il cocoloseste. ea este genul tipic de soacra care itispune ce sa faci, cum sa faci etc de parca tu ai fi un imbecil. e, acum mi se pare ca face acelasi lucru si cu si ma enerveaza la culme. sunt trista de fiecare data cand il vad pe pentru ca am impresia ca nu ma mai pot intelege cu el.s-a invatat cu soacramea destul de mult ca atare nu intelege ca unele lucruri nu este bine sa le faca, iar cuvantul "nu" ii este total necunoscut. e groaznic sa stai cu copilul tau o saptamana si sa-ti planga intruna si tu sa nu sti ce sa-i mai faci? sunt atat de disperata incat sunt tentata sa-l iau acasa si astfel sa renunt la facultate. help!!!!!!!!!!!!!!!! cum sa fac sa ma inteleg cu ea in privinta cresterii copilului pentru ca am impresia ca vorbesc cu peretii cand vorbesc cu ea?

Ma recunosc aproape total in ceea ce ai scris... cand aveam copilul acasa eram la cutite cu socrela si ajunsesem sa ma cert cu sotul... venea in fiecare zi sa ma "ajute" si incepea sa faca ce vrea si cum vrea cu copilul meu... Pana nu am mai rezistat si i-am spus ca nu sunt de acord cu ce face... Din exces de zel exagera in toate ; il forta sa manance; il imbrca prea gros si ii punea caciulita in cap in conditiile in care in casa erau 27 de grade...

Acum- sunt in sesiune- am dus copilul la parintii mei... Imi e foarte greu fara el insa acolo ii e mult mai bine... Insa ma gandesc cu groaza ca in curand voi relua serviciul si nu stiu ce sa fac cu copilul... Decat sa intre pe mana soacrei mai bine il duc la o cresa- gradinita particulara...

Pe de alta parte, ea vrea sa ajute, e bine intentionata ... pacat insa ca nu gandim la fel si ca nu vrea sa faca cum ii spun... in fond, e copilul meu si il cresc cum cred eu de cuviinta... daca gresesc, imi asum greseala... Cand ii reprosez ceva imi spune ca ea a crscut deja un copil si are experienta nu ca mine care il cresc "dupa Internet"...

Eu k sa evit aceste probleme am angajat o bona. Am avut noroc sa dau peste o femeie pe care Alex a ajuns sa o iubeasca, desi, si eu am cate ceva de comentat, dar ea respecta intocmai ce-i spun eu sa faca! Niciodata nu a luat decizii de capul ei cand a fost vb de copil. La un mom. dat de ex, Alex nu se simtea prea bine si m-a sunat sa ma intrebe dak e ok sa-l duca la dr. Dak i-am spus la ora x sa fie in casa, atunci intra. Si tot asa. As fi putut si eu sa-l duc la mama, dar am preferat asa, tocmai k sa am posibilitatea de a controla tot ceea ce tine de el. Cresa am exclus-o din start si imi mentin pozitia cu inversunare!

Ninne, imi dau si eu cu parerea, asa ca ia-o ca atare... Cred ca nu ar trebui sa ai absolut nici o retinere in a discuta cu soacra ta, pt ca e vorba de COPILUL TAU. Si daca esti convinsa ca ceea ce face nu face bine, ai curaj si ia masurile pe care in sufletul tau le stii. Ai incercat sa angajezi pe cineva sau sa o aduci pe mama sau pe soacra sa stea la voi anumite perioade de timp (sa zicem, in sesiuni)? In felul asta ai avea si copilul aproape, si soacra sub oarece control, si timp de facultate. Eu din principiu am refuzat orice "ajutor" de acest gen din partea parintilor si a socrilor, dar fiecare si le stie pe ale lui... Ce sa zic, iti doresc succes si puiului tau sa-i fie bine.[/quote]

scuze, ninne, era vorba despre gety... imi place nick-ul tau si mi s-a agatat de memorie...

No problem Nick-ul este numele de alint pe care mi l-a dat sotul.

Aceleasi probleme le-am avut si eu, dar cu parintii mei. Soacra-mea nu s-a implicat niciodata in viata fiica-mii, parca nici nu ar exista, dar nici eu nu am insistat prea mult sa faca parte din viata ei.
Fetita mea a stat 2 ani la parintii mei, asta pentru ca noi tot am stat cu chirie si ne-am tot mutat, iar conditiile nu erau tocmai potrivite pentru un copil crescut foarte bine. Noi nu am vrut sa stam la parinti, pentru ca oricit de bine ne intelegem, coabitarea cred ca ar fi adus multe certuri. Mergeam zilnic la fata si tot timpul am spus, asta atunci, ca suntem parinti de week-end. Normal ca fiica-mea deprinsese multe lucruri de la maica-mea. Uram faptul ca o pupa pe gurita, ca ii dadeau sa manince numai porcarii, nu mincare, ci foarte multe dulciuri, chipsuri si multe alte timpenii de astea pe care eu incercam din rasputeri sa nu i le dau.
Nu voiam sa mucl mina care m-a hranit, dar am avut discutii foarte, foarte serioase cu ei si nu am cedat foarte usor. Am avut grija sa le spun aceleasi lucruri timp de citeva saptamini si au inteles pina la urma. Fiica-mea are acum 8 ani jumatate si in vacante sta mai mult la bunici, asta pentru ca noi lucram foarte mult, iar maica-mea nu-i da nimic sa manince pina nu ma suna sa le spun daca are voie. Nu depaseste ora de iesit afara, ma suna sa ma intrebe daca ii dau voie sa se uite la nu stiu ce emisiune si tot asa...Pina la urma si acolo tot eu detin controlul!
Eu cred ca totul se poate rezolva daca discutati!