, dar cred ca primul lucru care trebuie facut e sa uitam in acel moment de cei ce ne privesc si ne critica ca nu stim sa ne educam copiii. E timpul sa nu tinem cont de ce vor zice cei din jur ( pe strada, in magazin, in parc, etc) sa ne concentram atentia asupra situatiei create si a copilului si chiar daca uneori parem ridicole sa vorbim cu copilul, sa incercam sa-i comunicam fara al brusca, ( uitati de comentariile critice ale babelor " copii nostri nu faceau asa..." ). eu incerc sa-mi pastrez calmul ( cel putin aparent ) cat de mult posibil ii vorbesc calm, ii repet de 10 ori acelasi lucru, ii ignor nervii explicandu-i ca nervii nu duc nicaieri. Uneori da rezultate, cand nu - o ignor si tot se linisteste. Dar rar se intampla sa mai revenim la aceeasi problema.
Ai mare dreptate Licusor, fiica-mea a racnit in strada o vreme ca vrea gogosi ca asa i s-a nazarit ei deodata.Am asteptat vreo 15 min sa-i treaca.Lumea se uita si cred ca gandea "ce mama denaturata", etc...zica lumea ce o vrea...in rest, numaram pana la 10 respiram adanc...si tot asa.




Return to Copilul de la 1 la 3 ani
Users browsing this forum: No registered users and 1 guest