COPIL OBRAZNIC!!

[alovel]

Eu zic ca copilasul tau nu e "prea" mic pentru a fi bulversat de acest mod de viata. De mici copiii isi fac un mod de viata, in general bazat pe rutina (la ei e in sensul bun - rutina) care ii ajuta sa inteleaga, in felul lor, lumea inconjuratoare. Isi fac anumite obisnuite, se obisnuiesc cu casa lor, oamenii din jurul - mereu aceeasi si aceasta obisnuinta si stabilitate le da o senzatie de comfort si siguranta. Orice schimbare in mediul lor de viata (d-apai mai multe schimbari) ii bulverseaza, le da universul peste cap. Eu cred ca ii place cu avionul sau ca este cuminte si prietenos, dar trebuie sa vezi dincolo de asta. In conditiile date, copilasul tau nu mai are acele elemente de calm si stabilitate necesare dezvoltarii lui. Ce mai intelege el din vorbire, daca aude ba romana, ba engleza, ba olandeza, ba japoneza ? Casele se schimba, oamenii din jur se schimba, e prea mult pentru un biet copilas. O fi el un copil adaptabil, nu zic nu, dar trebuie sa te gandesti si la asta. Tie iti place asa o viata in care sa te plimbi de colo - colo? Si chiar daca iti place tie, nu ai de unde sa stii ce efect are asupra copilului.

Nu am vrut sa imi spun parerea pana acum caci ma stiu ca sunt dura si nu am vrut sa te supar cand esti si asa destul de suparata. Dar deja cand am auzit ca copilul e mic si ca ii place, nu am mai rezistat.

[blueeyes777ro]

Stiu ca (virgula) copii au nevoie de rutina, sunt perfect constienta de acest lucru dar spune-mi si mie cum as putea sa-i ofer copilului meu viata normala de care are nevoie, fara schimbari daca eu personal nu am un asemenea gen de viata??
Acest copil a venit prea repede pentru mine, nu eram pregatita sa il am dar asta nu inseamna ca regret, Doamne fereste, a fost alegerea mea sa il pastrez si e lumina ochilor mei. Dar pentru a il putea intretine trebuie sa si lucrez, sa am si o viata personala, nu pot sta acasa sa ii ofer rutina de care pomenesti tu.
Am in concluzie 2 posibilitati, sa stau acasa cu el si sa las balta orice forma de a produce banii necesari pentru a-i cumpara tot ceea ce are nevoie sau sa il iau dupa mine incontinuu oriunde m-as duce, chiar si la intalniri de afaceri. Tu pe care ai alege-o?
Viata sentimentala o pot lasa balta usor pt. copilul meu dar munca nu deoarece am fost invatata sa nu duc lipsa de nimic niciodata. Am si eu planurile mele incepute deja dinainte de a ma casatori, o firma in dezvoltare, o casa in constructie,etc. toate pentru viitorul fiului meu. Calatoriile cu avionul pe care le fac nu sunt legate numai de actualul meu sot. E adevarat, si el sta pe undeva la mijlocul tuturor zborurilor mele dar chiar daca nu ar fi el tot ar trebui sa zbor macar o data la 2 sapt.
Iar Alen e copilul meu si sa il las pe capul atuia (ca de ex. mama cu toate ca e pensionata) nu pot. Fiecare om are viata lui,inclusiv mama si buna sau rea asta e viata mea iar copilul meu este legat de mine, va trebui sa ma urmeze, cu toate ca este nevinovat si nu a ales el sa se intample toate astea...
Sunt undeva intre a fi mama si tata in acelasi timp si eu nu accept ajutorul altui om (parintilor mei de ex.) pentru a face lucrul acesta daca ma puteti intelege. Trebuie sa ma ocup si de afaceri ca un tata si de a imi indeplini datoria de mama. Voi cum ati proceda daca ati fi in situatia mea?
Este nevoie de 2 oameni pentru a putea creste un copil asa cum este normal dar cand acest lucru nu este posibil ce faci? Il arunci pe capul rudelor? Au si ei viata lor de trait, nu vreau sa le arunc si problemele mele pe cap...

[alovel]

Yuppiiiiii ! Neclaritati la orizont.
(Acum numar pana la 10 ca sa nu fiu prea virulenta in raspuns!):

1. Ti s-a parut vreodata ca am zis eu ca trebuie sa stai acasa ca sa poata avea copilul o viata normala? Ti s-a parut ca as fi eu adepta lasatului muncii balta?
2. Ti s-a parut ca as fi de parere sa lasi copilul in grija rudelor?
3. Daca zici ca tu nu ai acest gen de viata (normala, fara schimbari bruste) trebuia sa incerci sa il schimbi cat de cat cand a aparut acest copil. Si nu ma refer aici la renuntarea la afaceri, stii bine asta.
4. Iar scuza ca nu erai pregatita, nu asa ceva nu e o scuza.

[lili_ang]

Sfatul meu este sa nu incerci sa fii super-mama pentru ca o sa-ti dai peste cap si viata ta si a copilului tau! Accepta si putin ajutor! Si nu mai gandi ca le trimiti probleme alor tai daca ii rogi sa te ajute cu cel mic, ci gandeste-te ca le faci o imensa bucurie! Sunt convinsa ca si-ar dori sa-l vada mai des, doar sunt bunici si ei! Nu ti-a spus nimeni sa stai acasa, sunt atatea mamici care lucreaza, dar e neaparata nevoie sa accepti si putin ajutor! Asta daca vrei sa-ti faci putina ordine in viata!

[AnaMaria_17]

Eu o inteleg pe blueyes prfect!!!!!Ai toata admiratia mea!!!

Noi,eu si sotul meu,nu vrem sa cerem ajutor din partea parintilor....si chiar consideram ca e datoria parintilor sa-si creasca copii....bani trebuie,sunt necesari...ca sa ii faci trebuie sa faci sacrificii...sotul meu de nenumarate ori ia copilul la birou,la banca,la intalniri de afaceri.....eu il iau la facultate cu mine.....da e ciudat,e nebunie,dar asa e obisnuit......calatorim mult.....cu masina....munte,mare ,bunici......are un pat pliabil(cu cearsaful si pernuta prefrata) si se simte bine oriunde....ca este cu noi.
Bona am cautat,dar din pacate nu am gasit pe nimeni de incredere....

Draga mea,ai copilul tau,viata ta....sotul tau(oricine are defecte)pe care inca il iubesti....si tu stii cel mai bine ce ai de facut cu viata ta...chiar daca iei decizii mai pripite ...tu esti responsabila de ele!

Pupici

[lili_ang]

[AnaMaria_17]

Da Lili,defectele sotului ei astea sunt......cam majore....dar pe care ea le accepta...din moment ce a hotarat sa se intoarca cu el in Olanda....
si mai cred ca ea a hotarat sa ii mai acorde o sansa....poate gresesc nu stiu......
Nu am acuzat pe nimeni ca isi tranteste copii la bunici......daca as avea si eu bunici "competenti" sa aiba grija de micutul meu....si eu l-as mai tranti acolo.....dar mama mea nu e in stare sa ii dea mancare ,daca cade....nu e atenta.......mama mea stie sa-i citeasca poezii,povesti....etc...e alt gen de om......c sa fac.....iar soacra mea,care stiu sigur ca e perfect capabila sa aiba grija de el....e departe rauuuuuuu .....

[ramonaco]

Eu pot sa zic inca un lucru.Draga,Blueeyes,IN GENERAL,un copil este fericit,daca mama lui este fericita...asadar,daca tu esti fericita sa faci 2plimbari cu avionul/zi,atunci copilul tau o sa simta si nu-i va fi foarte greu...Daca stai intr-o supercasa,ai o gramada de bani si tot ce ai nevoie,dar asta nu te face fericita...copilul tau va simti si asta...desi tu crezi ca nu-i lipseste nimic.Lucrurile astea nu le spun eu,le-am citit si mi-am dat seama ca nu sunt departe de adevar...
Pupici MARI si mici!

[blueeyes777ro]

pt alovel: nu eram pregatita si nu este o scuza, nu am planuit sa am un copil decat dupa varsta de 26 ani dar a venit stiti si voi cum si a trebuit sa fiu "pregatita". Dupa parerea mea nimeni nu poate fi pregatit pentru a deveni mama indiferent la cate cursuri te duci cat timp esti gravida. Vreau sa va spun ca am facut numeroase cursuri de gravidutze, lamaze, inot pt. gravide, aerobica etc. dar cu toate astea cand a venit momentul sa nasc am uitat totul, si cum sa respir si tot asa ca nu mi-a ajutat prea mult.
pt. lili_ang: poate ca sunt eu prea incapatanata dar nu pot premite sa cer ajutorul cuiva si nu il accept nici daca mi-l ofera, am fost invatata sa ma descurc singura si nu incerc sa fiu o supermama ci pur si simplu una buna pt. copilul meu. Dupa cum am mai spus, consider ca fiecare are viata lui si nu pot accepta ca altcineva sa-mi creasca copilul, eu l-am facut, eu il cresc asa cum pot.
pt. ramonaco: ai perfecta dreptate si cred ca atata timp cat eu sunt multumita de ritmul in care imi conduc viata copilul meu nu va suferi de pe urma acestui lucru. Cred ca se simte bine cu mine atata timp cat eu fac ceea ce-mi place si ma simt bine.
pt. AnaMaria_17: nu stiu daca ii acord sau nu o sansa acum, cred e prea tarziu pt. asta oricum dar doar astept sa vad ce se intampla deoarece am de gand sa folosesc biletul din august pt. drumul in tara si sa merg la mare cu pustiu'
Il iubesc este adevarat dar inima lui este alaturi de fosta familie iar eu nu imi pot permite riscul de a mai avea un copil fara tata chiar daca asta ar putea sa il tina langa mine. Categoric nu merita sa fac acest lucru. Imi plac copii f. mult si imi doresc sa mai am un copil dar nu imi doresc ca ambii mei copii sa nu aiba un tata langa ei.
Cat despre defectele lui... nu cred ca sunt defecte, cred ca pur si simplu este intre ciocan si nicovala, pus intr-o situatie aiurea (din cauza lui bineinteles deoarece nu a iesit din viata unui om si s-a aruncat in viata alcuiva adica mie in acelasi timp fara a se gandi la consecinte si a faptului ca m-a mintit cand a spus ca totul apartinea trecutului cand de fapt focul mai era inca aprins. As fi asteptat si i-as fi acordat timpul necesar pt a trece peste toata perioada asta) datorita sentimentelor lui pt. ca mi-a demonstrat de atatea ori ca tine la mine si ma iubeste dar in acelasi timp isi iubeste si copilul. Ca parinte il inteleg pe sotul meu dar ca sotie si femeie in acelasi timp nu il pot intelege.
Stiu deja ce se va intampla dar nu am sa mai fac prostia de a-i spune si lui. Se va intoarce sa locuiasca cu ea pt. copii atunci cand eu voi pleca in tara si dupa o perioada de timp se va satura iar de viata cu ea si va veni la mine spunand ca ii pare rau. Din pacate daca acest lucru se va intampla eu nu il voi mai putea primi inapoi. I-am spus si lui, daca va fi o despartire intre noi iti voi ramane un prieten devotat pe umarul caruia vei putea plange daca ai nevoie dar nu voi mai putea fi iar cea care sunt acum pentru tine.
De aceea am sa ma bucur in continuare de timpul pe care il petrecem impreuna momentan si apoi...asta este, ce o fi o fi...fiecare trebuie sa plateasca pt. greselile pe care le face...

[lili_ang]