Am revenit.
Dupa cum v-am spus comportamentul doamnelor educatoare este admirabil numai ca mai exista incidente care nu par foarte grave, dar care se pot transforma in adevarate traume.
Ieri, spre exemplu, eram foarte fericita ca , in sfarsit Augustin-baietelul meu- n-a mai plans dimineata cand l-am lasat la gradi. La fel eram si cand m-am dus sa-l iau. Nimic nu anunta furtuna care urma. De cand l-am dus m-am tot interesat daca Augustin bate copiii, pentru ca el este un copil foarte sociabil si foarte vesel, dar in comunitate si, mai ales la copii intre 1 an si 3 ani, nu poti stii cum reactioneaza.
Ma astepta o mamica, dumneaei spune ca este cadru didactic, sa se planga ca fetita ei a fost "desfigurata" de copilul meu. Era intr-adevar muscata de obraz. Ce au putut sa-mi auda urechile: ca nu-mi e copilul normal, ca daca se poarta ca un animal sa-l tina izolat in patut, ca nu sunt in stare sa-l educ. Doamnelor, care au experienta de aproape 30 de ani si care, culmea erau 4 pentru 16 copii. numai ca nu le-a zis ca sunt incompetente.
Pur si simplu mi s-a facut rau, nu stiu cum am ajuns acasa. Imi aduc aminte doar ca ma tinea copilul de mana si ma tragea pe trotuar ca sa nu ne calce "titiul".
O data ajunsa acasa, dupa o repriza sanatoasa de plans, mi-am sunat medicul de familie, care este de formatie pediatru si am intrebat-o daca dumneaei crede ca Augustin nu e normal, pentru ca il cunoaste de cand s-a nascut.
Despre asta era vorba. Probabil ca in cazul in care i se intampla copilului meu sa fie muscat si eu m-as fi suparat, dar nu cred ca as fi facut un astfel de circ.
Ca sa nu mai amintesc faptul ca mi-a spus ca s-a mai interesat si alta data de copilul meu si ca dormea. N-am inteles ce anume voia: sa-l bata, sa-l certe, in conditiile in care eu nu eram de fata.

Eu ziceam ca nu stiu daca o sa o dau din toamna in care v-a avea peste 2 ani jumate sau sa mai astept inca 1 an (topicul e "gradi de la 2 ani?!")

(eu abia ma descurc cu unul singur