Am reusit fetelor!!
![bis [bis]](./images/smilies/bis.gif)
In urma cu vreo saptamana am zis: gata cu inghiesuiala! I-am facut patul mare din camera lui, lapticul si... "hai la nani". S-a urcat in pat (mentionez ca uneori, ziua, mai dormea acolo singur), a baut laptele si apoi a vrut sa coboare. Eu, ferma pe pozitie: "Nu! Treci inapoi!". Si a inceput calvarul: el dadea sa coboare din pat, eu il puneam iar pe perna... Si plangea de ne auzeau vecinii. A vrut chiar si taica-sau sa-i sara in ajutor dar i-am soptit printre dinti sa ne lase singuri. I-am cantat, i-am povestit, (desi nu prea ma auzea din cauza tipetelor) i-am explicat k ala e patul lui mare si frumos si acolo face el nani... si, pana la urma, a obosit sa se mai lupte cu mine si a adormit. Sotul meu m-a acuzat ca traumatizez copilul... Ziua urmatoare iar l-am culcat la el si a adormit fara probleme. Nu m-am entuziasmat pt k, dupa cum v-am mai spus, uneori mai dormea ziua acolo. Seara, am tras aer adanc in piept si i-am pregatit culcusul. Surpriza: s-a urcat singurel in pat, i-am dat biberonul cu lapte, am aprins tv-ul pe desene si am plecat din camera inchizand usa. Asa a adormit atunci si asa doarme si acum! Morala: n-am cedat!!! o seara de urlete si jale de ne-au stiut vecinii a fost de-ajuns sa-l dau pe brazda! Nu l-am "traumatizat" precum m-a acuzat sotul meu, ci am fost ferma! Succes!