Am inceput sa-mi pierd rabdarea...

[oanadd]

[ninne]

E drept k am deseori tendinta de a ma subestima, de a ma compara cu alte mamici din parc, de exemplu Toata copilaria ai mei m-au comparat cu altii! Deh, conceptia aceea de provincial :" uite a lui cutarita, face si drege! Tu nu esti in stare !" De aici e logic ca am ramas cu acest complex, de care am mai scapat odata cu absolvirea facultatii, dar nu in totalitate. Am preferat sa raman singura (doar cu sotul meu, si el din provincie) in Bucuresti si sa-mi fac un rost (ii multumesc lui D-zeu k am si reusit ) decat sa ma intorc acolo. Asa k mi-am promis mie insami k nu-l voi compara niciodata pe Alex cu alti copii (cel putin nu cu voce tare) si ink ma mentin ferma pe pozitie (adik fara chestii de genul: vezi copiii ce cuminti stau? tu de ce nu...) Cred k de aici porneste totul: dak as avea mai multa incredere in mine...(si mi-am demonstrat de nenumarate ori prin reusitele mele k o merit din plin ), poate k nu as ajunge la momente din astea de disperare, cand simt ca nu pot face fata... Alex nu-i un copil dificil, dar... imi pierd rabdarea...

[teisy]

ninne, nu-ti mai face probleme! Toate suntem la fel si cine nu recunoaste ca isi pierde rabdarea, ca se enerveaza si-i vine sa tipe sau chiar tipa la copil.... pai... cam minte dumneaei. Este imposibil sa nu te enervezi cind esti rupta de oboseala, framintata de griji, cu un milion de pbeme pe cap si cu chef de a fugi undeva departe, in trecut, unde nu aveai nici un bebe care , desi il iubesti ca pe ochii din cap, te face praf! Asa gindim toate citeodata sau aproape toate cele care nu avem nici un ajutor si suntem singure in fata greutatilor. Dar gindeste-te ca nu are rost sa te infunzi in pbeme si sa vezi numai jumatatea goala a paharului. Esti mama, ai dat nastere unei vieti si asta nu e putin lucru. Esti mai capabila decit milioane de femei care au ales sa nu aiba copii, si cu asta ajunge sa-ti omori complexul de inferioritate. Esti mai valoroasa decit multe, in primul rind pt ca ai curajul sa recunosti ca nu esti perfecta, ca te enervezi, ca esti obosita si toate celelalte. Fruntea sus, draga mea, suntem toate in aceeasi barca! Te pupam cu drag, Teisy si Milena

[aceeasi_eu]

Acea mentalitate, cred,era destul de frecventa printre parintii nostrii.
Ce ti-ai propus sa faci tu cu copilul tau e foarte bine,numai ca trebuie sa gandesti ca :
-copilul tau e unic
-tu ca mama nu poti fii ca o alta
-relatia ta cu fiul tau este unica.
Exercitiul ,vorba aia ,este mama invatarii!Noi toti suntem unici!

[oanadd]

daca mie mi-ar spune o mama care si-a crescut copilul singura, ca niciodata nu si-a pierdut tarbadarea cu el si ca niciodata nu i-a spus 'vreo-doua' eu nu o cred. este imposibil sa nu obosesti la un moment dat asa de tare incat sa vrei sa oi iei pe campii. te ajunge greul din urma, oboseala, nemultumirile, plansetul copilului cand tie ti se pare ca nu are motiv sa planga... si clachezi. eu am ramas si acum un pic druncinata psihic. cand aud un copil plangand ma apuca instantaneu niste nervi... de as da cu el de pamant. noroc ca bria nu a fost o plangacioasa iar acum nu mai plange decat daca are ceva, sau ii este foame.
in inima mea se bat doua chestii, care in aparenta sunt disctincte dar de fapt se completeaza. am tendinta de a compara copilul meu cu altii, dar in acelasi timp o vad ca fiind cea mai speciala dintre toti. este cea mai frumoasa, singura care ma poate face sa plang de bucurie, singura care ma emotioneaza pana in maduva oaselor, singura pentru care mi-as da viata fara sa clipesc. as face orice pentru copilul meu. dar la fel de mult imi doresc sa o ambitionez sa-i depaseasca pe ceilalti, in multe privinte. sa nu fie speciala numai pentru mine. sa fie speciala pentru toti.
cred ca de aici porneau si comparatiile stupide ale parintilor nostri. nu au inteles, insa, ca nu asa trebuia sa ne stimuleze. eu va doresc si voua asa cum imi doresc si mie, sa gasiti drumul cel mai bun pentru a avea o relatie buna cu copilasii vostrii.

[nicol_s]

Waw, ce ma regasesc si eu in cele spuse de voi.

Si eu prin cate am trecut, singura!!!, abia cand venea tati de la serviciu, mergeam la baie si plangeam ca sa ma descarc, simteam ca exploadez !!!

Si ce "ghinion" am avut eu ca a mea bebita a fost o plangacioasa si inca mai este...si ce mai am de indurat!!! Ma consolez cu gandul ca de acum incolo va mai intelege si ea cat de cat (sau poate ma insel) si sper sa ne fie mai bine.

Exact asa cum spunea si teisy:

"Fruntea sus, draga mea, suntem toate in aceeasi barca!"

Bine zis !!!

[ninne]

Nici nu va imaginati cat conteaza sustinerea morala pe care mi-o oferiti! Va multumesc ca-mi sunteti aproape si va imbratisez pe toate! Aveti grija de voi si de -ii vostri! Sarbatori fericite din partea mea si a lui Alex!

[nikom]

Rabdarea cred ca toti ne-o pierdem uneori. Voi cum ati reactiona daca copilul ar papa doar cu voi? Ei, asa mi se intampla mie. Maia nu papa cu nimeni altcineva. Este un stres cand se apropie ora de masa si stiu ca trebuie sa alerg acasa ca altfel nu papa.

[larisa29]

Nikom, bine ca papa macar cu tine..Si darius e un fitzos la masa de imi vine sa imi iau campii si trebuie sa ii cant nshpe mii de cantecele si sa imit toate animalele posibile si imposibile ca el sa deschisa guritza....De asta ma enerveaza cel mai mult, din cauza mancarii...
Cat despre urlatul aparent fara motiv prin oras, nu o data am avut parte de asa ceva, ci aproape zilnic..Eu il iau in bratze, iar el vrea pe jos, trebuie sa o luam la astanga, dar el vrea neaparat la dreapta...si uite asa e scandal..Il iau atunci in bratze, intru cu el intre blocuri , il pun jos, ma aplec , ma uit in ochii lui, ii zic ca e rau si ca m-a suparat..Uneori merge , alteori nu si incepe sa urle si mai tare , atunci ii dau cate una peste fiecare manutza si plec din locul ala, iar el urla dupa mine si cand ma intorc si il iau in bratze, gata, criza a trecut si ca prin farmec se linisteste..Ma oboseste mult de tot, dar ciudat, nu imi mai doresc sa merg in veci la serviciu, in ciuda acestor frecusuri as sta tot cu el!!!

[nikom]

Larisa ce mare ti-a crescut feciorul !
La inceput nici Maia nu prea a stiut ce e notiunea mancare. Am dus o adevarata batalie pe care in final am castigat-o. Acum papa insa sunt unele zile cand papa mai greu dar tot insist si stie ca nu are ce face.Ieri am fost egoista si am lasat-o pe Maia la socri toata ziua. Vreau sa spun ca a mancat intr-o zi cat in doua cu mine, asa ca am sa aplic de acum alta strategie cu mancarea.