COPIL OBRAZNIC!!

[lili_ang]

Doamne ce viata!!!! Scumpa mea vreau sa-ti spun cateva lucruri importante:
1. Te felicit din tot sufletul ca ai ales sa nu-ti omori copilasul si sa-l aduci in aceasta lume frumoasa! In conditiile date, nu oricine ar fi avut curajul sa faca asta!
2. Cateodata in viata e mai bine sa fii putin egoista si sa te gandesti si la sufletelul tau! Prea ai renuntat la tine si la idelurile tale pentru barbatii din viata ta si ai cam fost dezamagita! Mai gandeste-te si la tine! Meriti mai mult!
3. Barbatul pe care il iubesti nu e Dumnezeul tau! Si nici rege! Sunteti doi oameni adulti care fiecare are nevoile lui si, cel mai important, egali in drepturi! Au trecut vremurile in care femeia era sclava barbatului! Si tu ai nevoie de mangaieri, si tu ai nevoie de cineva care sa te alinte, care sa-ti puna masa, etc! Nu mai exista: DATORIA femeii de a sta supusa si de a-si astepta sotul cu masa calda! Cateodata e bine ca pe barbat sa-l mai lasi si sa-si incalzeasca mancarea singur, ba chiar sa o incalzeasca si pe a ta!
4. Uneori in viata e bine sa fugi tu prima cand simti ca ceva scartaie! Nu pot sa cred ca ai scris ca stai si astepti momentul in care el iti va zice sa pleci intrucat se intoarce la fosta sotie! Ce Dumnezeu, esti femeie adulta, puternica, nu stai la mana nici unui barbat, ai luat o data viata de la capat, o poti face din nou! Nu te indemn aici sa-ti parasesti sotul, ci te indemni sa lasi deoparte atitudinea asta umila! Cateodata e bine sa mai si tipi, face bine! Ai un copilas care are nevoie de tine! Nu-l face sa sufere!
Iar am vorbit mult si prost! Tu judeci! Noi suntem alaturi de tine si iti dorim sa iei decizia buna! Mai scrie-ne, te ajuta sa te descarci!

[alovel]

Sunt de aceeasi parere cu lili-ang la toate cele 4 puncte si ma bucur ca s-a exprimat ea inainte caci eu n-as fi avut nici rabadarea, nici talentul de a o pune asa frumos in cuvinte.

Singurul tuseu personal: sa faci cu cei care nu te respecta si iti fac viata grea.

[lumy]

Blueeyes777ro, eu iti urez mult noroc, fii si tu mai stapana pe tine, nu esti carpa de sters pe picioare pentru nimeni!

[Cami-N]

Oaaau! Odata ce am cunoscut problema ta in amanunt am ramas uimita! Esti o femeie destul de puternica si cred ca pentru copilasul tau esti in stare de orice,ca oricare dintre mamicile din acest forum! Cand ti-am raspuns prima oara am luat-o in gluma dar problema ta e cat se poate de serioasa! Ti-au dat fetele sfaturi foarte bune,nu am eu experienta necesara pentru a le completa ! Eu sper doar sa ai puterea sa iei o hotarare in favoarea ta si a copiluilui tau! Daca crezi in Dumnezeu,roaga-te sa-ti lumineze mintea si cu siguranta El te va ajuta sa gasesti o iesire din aceasta situatie! Mult succes si sanatate!

[nina cosac]

Te consideri VINOVATA pentru prea multe lucruri. In psihoterapie nu se vorbeste despre "vini" sau " greseli" ci "experimente".
Deci incearca sa recitesti ce ai scris inlocuind toate greselile infaptuite sau imaginate cu ..."experimente".
Toata viata "alegem" si "experimentam".


Cand sotul tau a spus ca se gandeste la reluarea casniciei anterioare de dragul copilului, a dat dovada de foarte multa imaturitate dar si insensibilitate. Nu mi-a placut raspunsul lui. Dar eu sunt "aici"(in afara problemei) si tu esti "acolo"(in miezul ei).
Poate ar trebui sa-ti iei copilul si sa te intorci in Romania, macar pentru o vreme. Daca te iubeste, va veni dupa tine.

Esti atat de tanara si ai un suflet atat de frumos!

Iti doresc ca Dumnezeu sa-ti limpezeasca gandurile si sa te ajute sa iei hotararea cea mai buna. Pentru tine si copilul tau. Fiindca voi sunteti cei mai importanti.

[Lavinia04]

O poveste cum numai in filme vedem.Te felicit pt toate hotararile care le-ai luat.Sunt sigura ca vei gasi o cale,esti o luptatoare!
Cum crede sufletelul tau,asa sa faci.Suntem langa tine.

[blueeyes777ro]

Dragele mele, poate sunt mai ingaduitoare si mai docila decat alte femei este adevarat dar nu ma las calcata in picioare de nimeni precum cred anumite persoane ce au raspuns in acest forum. Nu ma consider vinovata de nimic ceea ce s-a intamplat in viata mea. Pur si simplu mi-am urmat inima care se pare ca a cam dat gres de fiecare data in afara faptului ca am un copil extraordinar pe care il iubesc mai mult decat viata mea. El este numarul 1 pentru mine si fac tot ceea ce imi sta in putere pentru a-i oferi orice. Insa mai iubesc si alte persoane cum ar fi parintii mei care ma suporta si ma ajuta, actualul sot care este nebun de-a binelea dupa parerea mea, fratele meu si sotia lui, etc. De ce am spus ca stau si astept?? Deoarece nu am fost niciodata persoana care sa dea inapoi la greu, merg inainte pana la capat si cand se termina o iau de la inceput. Asta s-a intamplat si cu fostul meu sot de fapt, am fost acolo pana la sfarsit si am dat tot ce am avut mai bun in mine, m-as simti o lasa sa fug si sa fiu prima persoana care zice STOP! Nu, nu sta in firea si in caracterul meu sa fug din fata problemelor care imi apar in fata pe parcursul viatii. Incerc sa le rezolv si daca nu se poate si se termina totul asta este. Dar nu sunt prima care pleaca!
Astazi am avut curajul sa le spun parintilor mei de situatia in care ma aflu. Bineinteles ca asta a picat ca o bomba asupra lor deoarece sunt o persoana destul de inchisa si nu vorbesc despre problemele mele altora. Au si ei problemele lor, de ce sa-i mai incarc si eu cu ale mele. Dar mi-am cam schimbat parerea despre a tine totul in sufletul meu si a nu spune nimanui dupa ce am discutat in acest forum. Am descoperit ca te simti extraordinar de relaxat dupa ce spui ce ai pe suflet cuiva si va multumesc ca m-ati facut sa inteleg asta.
De obicei cand am orice fel de probleme nu stau sa plang sau sa ma tangui, tin capul sus, zambesc si merg inainte.
Nu sunt vinovata de ce s-a intamplat...asa a fost sa fie si cred ca sunt si alte persoane cam in aceeasi situatie ca mine doar ca nu au curajul sa spuna cuiva probabil...
Problema baietelului este intr-adevar foarte grava dar cred ca si sotul meu are un surub ceva scos de pe undeva si sa va spun de ce cred asta. Dupa incidentul cu fie-miu ca a vrut sa-l stranguleze, a doua zi, la mama lui acasa a pus ditamai perna pe capul fetitei acesteia care dormea incercand sa o sufoce. Noroc ca maica-sa l-a surprins exact cand facea asta. Am inteles ca a apelat la un psiholog pentru asta dar ...si acum e sotul meu tampit... sotul meu a fost impotriva acestui lucru spunand ca Jordy se comporta normal si ca ea este iresponsabila deoarece a lasat cei 2 copii nesupravegheati si ca el este decat gelos ca nu are atentia de care are nevoie din partea ei.
Ea bineinteles ca face tot ceea ce spune sotul meu deoarece de la el primeste toti banii necesari pt a trai in schimb a aruncat copilul si mai mult la noi. Asa ca...am schimbat si eu tactica. Cand apare dimineata plec cu Alen la market, prin oras,in parc etc. si ma intorc, ii dau sa pape si il pun in pat ca de obicei. Apoi ma ocup de Jordy, ma joc cu el, il fac sa ma pupe etc. cu toate ca scuipa, vorbeste urat, tot ce prinde arunca pe jos etc. (mi-as dori sa il vedeti o data cum se poate comporta!) iar apoi cand se trezeste fie-miu incerc sa-l tin cat mai departe si sa-i atrag atentia cu nimicuri zambind in continuare la Jordy.
Se pare ca da cat de cat roade sfatul pe care l-am primit de la lili_ang cu laudele ca este un tata si un sot extraordinar deoarece sotul meu a inceput sa se comporte mai "normal"cu mine. Probabil ca asta este de fapt problema, ca nu l-am laudat niciodata.
In fine, parintii mei auzind ce se intampla s-au crucit si au spus ca ori are un motiv ascuns pe care nu vrea sa mi-l spuna ori are intr-adevar lipsa o doaga deoarece e cel mai tampit motiv pe care l-au auzit vreodata avand in vedere ca sotul meu mai are si fetita tot cu fosta sotie pe care nici nu a vazut-o de la nastere si ca li se pare o tampenie sa spuna ca Jordy este centrul universului lui si ca vrea sa ne despartim din cauza lui. Parerea lor este ca a stiut de la bun inceput ca Jordy nu va sta cu noi si mai ales ca Jordy s-a comportat la fel si inainte cand era impreuna cu fosta deoarece el i-a permis ca acest copil sa ii controleze viata, nici nu va inchipuiti, sotul meu face ABSOLUT ORICE ii cere Jordy. "tati, hai sa mergem la bunica (cu toate ca e 9 seara si in Olanda vizitele sunt normale decat pana la 7-8 seara) ...OK Jordy..si pleaca" "tati, vreau sa mergem la garaj sa conducem camionul (sotul meu detine cateva companii de transport)...OK jordy" si pleaca venind si laudandu-se ca a stat in bratele lui la volan si au primit amenda pe autostrada deoarece copii nu au voie.
Este obsedat pur si simplu de acest copil, ii respecta si cea mai tampita dorinta, nu are autoritate deloc in fata lui. Cand stau pe canapea nu face altceva decat sa dea cu picioarele in taica-su, sa il scuipe, sa il jigneasca, sa il traga de par, sa il bata cu pumnii si la toate acestea sotul meu zambeste si crede ca se comporta normal.
Nu am mai pomenit asa ceva va spun sincer si nu am stiut in ce ma bag deoarece atata timp cat fosta sotie a fost suparata ca o dadea afara din casa prin tribunal nu i-a permis sa il mai ia pe baiat, asta pe o perioada de 5 luni pana a plecat la alta casa si l-a aruncat pe baiat direct in bratele lui taica-su.
Sotul meu spune ca i se rupe sufletul cand baiatul pleca plangand acasa si ca de aceea vrea sa se intoarca la ea dar parerea mea este ca plange deoarece cu maica-sa nu-i merge si nu face ceea ce ii permite sotul meu, ea il pocneste de nu se vede daca face ceva de genul asta.
Si o alta parere a mea este (si i-am spus-o si lui) ca baiatul se comporta asa nu datorita faptului ca a trecut prin trauma divortului ci datorita faptului ca maica-sa nu mai e prezenta sa-i spuna NU Jordy!
Ugh...iar am scris o gramada...in fine, am sa stau sa vad ce se va intampla in continuare si daca el asa cred de cuviinta ca trebuie sa fie si-mi va spune "pa"...o iau de la capat iar cu viata.
Singurul repros din partea mea pentru toate tampeniile pe care le are in cap a fost aseara cand s-a bagat in pat si m-a luat in brate i-am spus "the woman and the man was created by God, childrens are the creation of both. We will see who is gonna keep you warm in the night and satisfy your needs if you move back with Jordy to be with him"
Si cred ca asta l-a facut sa is dea putin seama de ceea ce face iar de astazi dimineata imi acorda si mie putina atentie, nu mai este incontinuu cu ochii la Jordy. Inainte nici nu imi raspundea daca l-as fi intrebat ceva atunci cand se juca cu Jordy sau daca vorbeam si Jordy (in stilul lui specific "papa,papa..." ) spunea ceva se oprea din conversatie si ii raspundea lui Jordy.
Pana si cand e la tel. cu vre-un partener de afaceri vorbind despre ceva f. importat si Jordy il intreaba ceva pune pers. respectiva sa stea pe fir si ii raspunde lui Jordy.
Nu mi-am imaginat ca poate fi asa dar acum imi dau seama de ce am avut impresia ca poate fi un tata extraordinar pt . copilul meu. In perioada cand nu l-a putut vedea pe Jordy si-a indreptat toata atentia asupra copilului meu. Acum nici nu il mai baga in seama pe fie-miu cand Jordy este in apropiere.
Probabil ca se va termina curand aceasta situatie deoarece mi-am luat bilet de avion deja pe 30 august la sfatul pe care l-am primit de la nina cosac sa ma intorc in Romania si "daca te iubeste va veni dupa tine" dar am considerat ca trebuie sa las putin timp pentru asta (3 luni) pentru a nu ma simti lasa si a nu simti ca nu am facut tot ceea ce se putea pentru aceasta relatie...

[ramonaco]

Trebuie sa recunosc ca este subiectul pe care l-am citit cu cel mai mare interes,pt ca,de obicei,vizualizez in mare raspunsurile si ma opresc doar la cateva care mi se par ok.In cazul asta,am citit tot si,desi imi propusesem, dupa cele intamplate(prietenii stiu despre ce e vorba ), sa intru pe forum doar ca vizitator si nu ca participant la discutii...iata ca imi spun si eu parerea,eventual sfatul.
Blueeyes cred ca faci f.bine ca vii o perioada acasa.O sa te linistesti,chiar daca o sa astepti cu sufletul la gura sa-l vezi venind dupa tine.Nu pot sa spun ca am trecut printr-o experienta asemanatoare,dar,la un moment dat ,in timpul facultatii,am trait o poveste de dragoste cu un grec.Ma iubea,stiu sigur,dar singura lui solutie pt povestea noastra era sa plec eu definitiv la Atena,unde urma sa ma ocup de NIMIC.In cateva cuvinte,mi-a explicat ce "superviata"ar fi trebuit sa am:nu trebuia sa muncesc pt ca erau "resurse"in familie,ci doar sa am grija de copiii care ar fi venit la un moment dat si care in mod obligatoriu ar fi primit numele parintilor lui.Am vorbit cu prietena mea cea mai buna sa-mi dea un sfat pt ca nu stiam ce sa fac.Ea mi-a spus sa nu ma gandesc ca intr-o zi el n-o sa ma mai iubeasca,ci ca pur si simplu moare...Eu ce-o sa fac?O sa mai pot sa stau acasa, sa merg la market si alte chestii din astea?Stiu ca pare un raspuns dat cu mintea si nu cu sufletul...Ideea e ca orice s-ar intampla trebuie sa ai grija si de tine,de ce-ti place tie sa faci,unde sa iesi,ce sa muncesti...
Vreau sa spun ca din momentul in care am luat hotararea de a nu pleca in Grecia si m-am intors la mama acasa...mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de mancarea romaneasca(ca ma saturasem de tzatziki),de muzica romaneasca ...
Iti doresc mult noroc si nu cred ca Dumnezeu n-o sa-ti rasplateasca intelepciunea,curajul,bunatatea si dragostea de a aduce pe lume si a creste un copil care,in fond,n-are nici o vina.

[geamanuf]

ai mai multa incredere in tine ,asti puternica pt ca nu oricine putea trece prin ce ai trecut tu .barbatii sunt necesari dar nu indispensabili

[nina cosac]

Dincolo de tragedia acestei situatii, nu ma pot opri sa nu zambesc gandului care mi-a aparut (subit?!): Esti exemplificarea cea mai eleganta pentru "un sut in c.., un pas inainte" sau, reformuland: "ce nu te omoara, te face mai puternic".
Bravo Blueeyes !