by miti76 » Sat Apr 02, 2005 3:13 pm
Luca a mers bine de tot la zece luni. Ei, cu hamul nu eram deloc impacata, mi se parea ca sta copilul cam "spanzurat", asa ca l-am lasat singurel. Nebunia era ca Luca fugea de mine, crezand ca se joaca! De cele mai multe ori lua busituri usoare, dar au fost vreo doua mai rele. Noroc pe mine ca puiul meu nu e din ala urlator! De obicei se ridica si pleca mai departe!
Sa va spun insa o intamplare de mi-a stat inima in loc. Venise vremea cataratului. Si cum edilii nostri vechi nu ne facusera inca parcuri in zona, mergeam la Biserica Dobroteasa, unde se aduna batalionul de bebei. Intr-o zi, Luca a luat rapid un avans considerabil, dar in loc sa faca ce facea de obicei, adica sa ma alerge pe acolo, a considerat ca sunt mai bune scarile bisericii! Bineinteles ca a picat ca o bila pe toate scarile, de i se vedea cand fund, cand cap!!! Nu am putut sa-mi salvez copilul!!! Am fost pur si simplu ingrozita! Noroc ca la varsta asta ei sunt mici de inaltime si destul de grasuti ca sa arate ca niste bile daca se rostogolesc. Astfel Luca nu a patit nimic. Si astazi imi sta un nod in gat cand imi aduc aminte!
http://community.webshots.com/user/lucdavi2004