Incep serviciul... unde va creste copilul meu?

[hostina]

Mamicilor...

As dori foarte mult sa stiu care este parerea voastra. In noiembrie, Andrei va face 2 anisori iar eu merg la serviciu... Problema mea este ca mi-as dori foarte mult ca bunicii (SOCRII!!!) sa vina acasa la noi sa-l creasca cat sunt eu plecata, si nu la ei. E adevarat ca ei stau la 5 minute de casa noastra, dar ma gandeam si imi doream f. mult sa-l stiu pe copilasul meu acasa la mine, unde isi stie patucul lui, are tabieturile si disciplina lui, la care am lucrat 2 ani, si pe care vroiam sa si le continue acasa... Dar se pare ca tatal lui mi-a pus problema asa: de ce sa vina ai lui aici, cand pot sa-l duc eu acolo cand pleaca la serviciu, adica pe la 9 - 10:00? A iesit un mare scandal, recunosc ca am facut o criza de isterie, mai ales ca acum cateva luni, cand am discutat acest subiect, el avea aceeasi pararere ca si mine.

Ai mei nu au cum sa aiba grija de copil, pt. ca lucreaza...

Multa lume imi spune ca sunt exagerata, dar asta e ce simt eu... Adica, dupa ce ca nu-l voi mai vedea atata timp pe zi - 11-12 ore, acum mi-l vor lua de acasa si il duc la ei...

Va rog, astept sa imi dati sfaturi, si daca credeti ca exagerez, dati-mi un sfat sa nu mai sufar atat...

Este adevarat ca copilul este ca si D-zeu pt. ei, si vor avea grija de el foarte bine... ma tem insa ca il vor rasfata, cum de altfel si fac de fata cu mine, chiar daca il cert, soacra-mea face intr-un fel si il imbuneaza, il loc sa duca si ea la bun sfarsit dojeneala mea, ca doar nu-i convine nimanui sa dea copilul cu palma peste fata oamenilor, eu ca parinte il cert, si soacra ii ia apararea... Am vorbit cu ea pe chestia asta, dar ea nu poate sa-l certe, ii e mila, bla-bla-bla...
Cand puteti, va rog sa-mi scrieti...

[dragomir lucia]

parca mi-ai citit gandurile....offf,greu cu bunicii astia.....si soacra-mea face la fel....Stef o loveste daca nu-i da ceva ,al meu are obiceiul (pe care am crezut ca l-a pierdut) de a da cu capul...in gura,in nas,unde nimereste....de-mi vine sa-mi iau lumea in cap cand il vad.
asa sunt toti bunicii...noi suntem nebunele si ele corecte,iar copilul e liber sa faca ce vrea.e adevarat ca cel mai bine e ca copilul sa ramana in mediul lui,cum a fost in cazul lui Stef dar o sa-si creeze si la bunici un mediu al lui si se va adapta.important e sa fie ingrijit bine,sa se simta iubit si in siguranta indiferent unde.eu zic sa te obisnuiesti cu idee,varianta sa stea la socri nu e chiar asa de rea...doar ca soacrele o sa ne transforme copii in mici teroristi rasfatati....

[hostina]

... mda...

Mersi mult de raspuns... Stef al tau este crescut tot asa, la bunici? Ai remarcat ceva schimbat la el de cand ai plecat la servici?

[mamiy]

Fetelor
Nu va maiafaceti atatea anduri negre si priviti partea buna a lucrurilor/ fiti multumite ca are cine sa va ajute! Eu deja magandesc cu groazaca va trebui sa-l dau la cresa de la doi ani la trei ani jumate, cand va merge la gradinita! Bine ca ai vostrii copii au cu cine sa sta la o varsta atat de frageda si nu vor fi nevoiti sa sae chinuie printre "straini"!
Si hostina, nu-ti face probleme: copilul o sa-si creeze si labunici un univers al lui de care isi va aminti sigur cu placere cand va creste mare!

[fire]

Hostina, ai dreptate cu o asemenea reactie fata de soacra ta. Dar mai gandeste-te la un lucru, daca nu ar fi fost ea, atat de aproape si disponibila, atunci ce ar fi trebuit sa faci ? Sa-l trimiti la cresa , da ? Daca tu in acest moment agreezi mai mult ideea cu soacra atunci lasa-l acolo .Daca agreezi mai mult ideea unui mediu in care va sta cu copiii si in care stii ca va invata sigur cate ceva, buna sau rau(... ) atunci alegi cresa. Din punctul meu de vedere problema cu soacra va ramane aceeasi, indiferent unde va fi copilul, la voi sau la ei acasa , soacra se va comporta la fel cu el, adica il va rasfata la fel, ii va permite tot cam aceleasi lucruri. Un copil de 2 ani, daca o cunoaste si ii place cu ea te asigur ca ii va fi indiferent unde se afla, mediul de la bunica va fi ca o a doua casa pentru el. Daca ar fi dupa mine as prefera sa-mi duc copilul la cresa, evitand pe viitor unele reprosuri, certuri sau " Ti-am spus eu... " In plus de asta exista acest inconvenient, copilul se va atasa , stand asa mult cu bunica , de ea. Poate mai mult decat de tine. Intreaba-te daca o sa-ti convina acest lucru.Problema e delicata, tu ai de unde sa alegi, tocmai din acest motiv te si framanti atat. Daca ai avea numai o varianta te-ai resemna si ai merge pe acea varianta. E usor sa vorbesti , mai greu sa alegi. Tu sa alegi exact acea varianta care ti se pare tie in acest moment ca e cea mai buna din toate pct. de vedere. In rest iti doresc numai sanatate si mult bine. Pa.

[DRIANA]

Eu am vrut sa creasca copilul acasa , chiar daca asta a insemnat ca in fiecare zi bunica sa faca o ora pe drum, la 6 dimineata. Au existat si exceptii cand a dormit la bunici, dar au fost exceptii. Si bunica sta la 5 minute de mers pe jos de noi. Si chiar daca faceau cate o plimare la ea acasa, la ora somnului de amiaza era in patutul ei, manca aici, dormea aici.
Cat despre rasfat....mereu bunicii vor rasfata nepotii. Mai rau e atunci cand ei considera ca noi, parintii "ii stricam"....nu ei!
Pana una-alta...decat la cresa mai bine cu bunicii.

[DRIANA]

Revin cu o mentiune la mesajul meu: noi avem doua randuri de bunici : parintii mei si socrii.

Jeanina, sa stii ca te contrazic: fetita mea a fost crescuta de la 1 an de bunica materna, ulterior ocupandu-se si bunica din partea sotului meu. Si nu s-a atasat de nici una, in mod special.

[mischaela]

am trecut si eu printr-o faza de asta cand ma intorsesem la munca ...
maica-mea venea la mine si statea cu ralu ... in timpul asta era si sotul care lucreaza mai mult pe acasa ... si era naspa rau ...
inca un inconvenient era ca stateam de la 12 ore in sus pe zi la munca si in timpul asta maica-mea nu prea manca la mine mai nimic ... din jena sa spunem ... si oricum nu se simtea bine printre lucrurile mele ...
asa ca am luat hotararea sa o ducem acolo dimineata si sa o luam seara ... a fost super ok ... nu a fost nici o diferenta ... si cred ca schimbarea de peisaj i-a facut bine ... nu se mai plictisea asa de repede ca acasa ...avand teritorii neexplorate.
de atasat tot de mine s-a atasat mai mult ...aia a fost perioada in care a invatat sa ma stranga in brate tate tare tare ... si tot de atunci nu mai adoarme singurica ... trebuie sa stau langa ea sau trebuie sa stea cineva ...
cu cresa nu sunt de acord ... la un an doi copilul trebuie iubit si rasfatat nu trecut pe program de armata ... nu ma intereseaza ca cei de la cresa invata sa manince mai repede singuri si scapa de pampers ...

[dragomir lucia]

..mda...ai primit pareri si pareri,acu depinde doar de tine.
da,Stef sta cu bunica-sa,in mediul lui pe care il cunoaste de cand era mic.in ceea ce priveste comportamnetul sa stii ca mari schimbari nu am vazut.mananca ce ii las eu,la programul stabilit de mine,inclusiv gustarile,uneori ii las si hainele cu care sa-l imbrace,mai ales cand era frumos si ieseau pe afara....deci in afara ca in loc de mama e bunica mari modificari nu s-au produs.iar in ceea ce privste comportamentul sa zicem ca e mai neascultator dar dupa o ora de stat cu el se da pe brazda.mie faza cu lovitul nu-mi place,in rest zic ca are un comportamnet firesc varstei lui.

[hostina]

Multumesc pentru raspunsuri, mamicilor...

Asa este, cum a spus una dintre mamici... copilul s-a atasat FOARTE TARE DE SOACRA-MEA, pentru ca e o femeie slaba si ii sufla in fund, este "prea mult" pentru copil, este exagerat de miloasa si il acopera mereu cand e certat sau cand mai are iesiri de genul palme peste fata, sau cururi de pamant (nu f. des). Este o bunica f. posesiva, a zis ca pt. ea copilul e D-zeu (PATETIC!), si Andrei i-a simtit slabiciunea, chiar daca e mic... il lasa sa faca ce vrea, si sufar enorm cand merg la ei si el efectiv nu ma mai baga in seama, o striga 90% numai pe ea, de parca eu n-as fi mama lui... Mi-as fi dorit asa de mult sa am si eu un copil care sa fie afectuos cu mine (nu doar acasa, cum de altfel este...), si sa nu uite de mama lui oriunde ar fi... O data l-am lasat acolo peste noapte si a doua zi cand am venit inapoi, primele vorbe pe care mi le-a zis soacra-mea au fost "n-a avut nici o treaba copilul, n-a strigat nici mama, nici tata, n-a plans dupa nici unul din voi"... Am simtit ca-mi cade cerul in cap, eu care il tineam strans in brate ca nu mai putusem de dorul lui, si uite ea ce mi-a zis... Adica eu ii ziceam copilului meu ce dor imi fusese de el, si-l alintam, si ea imi zice lucrurile astea... de ce? S i-am si zis ca m-a afectat f. tare... Iar ea, ca sa continue, ce credeti ca mi-a zis? "Asa e el, n-ai ce-i face, nu vezi ca dup-aia tot la mine a vrut?"

Credeti-ma, nu sunt paranoica, dar s-a creat o maaaaare "concurenta" parca, intre mine si ea, vrea sa-mi arate ca copilul sta f. bine si la ea, ca poate face si ea ce fac eu... De unde, fetelor? Stiti cum se razgaie cand trebuie sa-l culce ea, sau cand trebuie sa-i dea de mancare? Ma apuca niste nervi, de nu mai pot, pt. ca el acasa sta cumintel cu mine pe scaunul de masa, si mananca tot, fara rasfaturi...

... si totusi, de ce o prefera pe ea? Sau mai bine-zis, de ce ma uita pe mine? Si de ce cred eu ca cel mai bine e sa vina acasa la mine, sau la el, la copil, oricine l-ar creste...? Cum sa le dovedesc ca ma doare daca pleaca de aici, ca va fi un chix?

Si sa stiti ca daca nu ne ajutau ai lui, o aveam oricum pe vecina noastra de care s-a atasat mult de tot, si ea era disponibila sa stea toata ziua cu el... deci nu fac nicicum parte din mamele care se chinuie ca nu au cu cine sa-si lase bb...

Mai scrieti-mi, caci orice parere, dar chiar orice parere, ma ajuta...

roxanelu'