COPIL isteric

[bella84]

Nu dam,nu dam

[diana-yanis]

Draga mamiy,

Am si eu un baietel de 4 ani si am trecut prin ceea ce treci tu. La un an cand l-am intarcat am zis sa compensez cumva lipsa de titu si l-am pus pe picioare... N-am mai scapat de povara asta pana la 2 ani jumate cand am incercat sa-l dau la gradi. Nu a rezistat la gradi decat 2 zile dar pertea buna a fost ca "la gradi nici un copil nu face nani pe picioare, doar singur in patut":). Deci singur a renuntat la acest obicei. Dar vorbind la subiectul initial, tot domnul este atat de tare in gura caci nu i se poate refuza nimic niciodata. Urla de te doare capul daca nu-i dai ceea ce-ti cere. De cand il am nu a cedat niciodata pana nu i s-a implinit dorinta. Ma sperie uneori pt. ca ma gandesc ce va face el in viata cu incapatanarea asta... Este drept ca intr-o zi va creste si va intelege si se va putea controla cat de cat, dar eu cred ca este si ceva nativ in ambitia asta a lui (si eu sunt capoasa si soacra-mea - cred ca ne mosteneste pe-amandoua, deci este dublu incapatanat::).

[dragomir lucia]

la capitolul incapatanare suntem fruntasi.Stef cedeaza greu,de multe ori cand ma crizez eu si se sperie de tonul vocii mele.asta e,sunt copii si copii...al meu spre exemplu daca ii spui sa faca un lucru de al naibii nu-l face...nu stiu daca am mai povestit....cand era flescaiala ai si ieseam afara ii spuneam sa ocoleasca baltile...eiii,atata ia trebuit,nu rata nuciuna,pe toate le lua la picior,de ajungea acasa leorca la picioare...daca nu ii ziceam,le ocolea pe toate...si asta e doar un exemplu...asa mai cuminte,dar m-am obisnuit si la fiecare situatia,am o solutie...si eu sper,ca odata cu trecerea timpului sa ne intelegem mai bine

[veronika]

aoleu baltile... cei mari erau drept in mijlocul baltii celei mai adanci, iar eu il tineam pe cel mai mic care tipa si se zbatea ca vrea si el in balta...
la noi cel mijlociu e istericul. are faze cand tipa, urla, nu te mai asculta. acum i=-a mai trecut, pe la 2 ani jumate a fost cel mai rau. nici acum nu e usor cu el uneori. cel mai grav e ca nu vrea de manuta pe strada. si cum sa alerg dupa el, cand am si caruciorul de dus? tipete... alteori, ma ia el singur de mana fara sa ii zic.

[miha_mika]

buna ziua dragi mamici! sincer as fi preferat sa nu ma incadrez in suiectul respectiv. nazdravanul meu are 2 ani si cred ca e cel mai incapatanat si poznas copil la varsta lui!!! ma depaseste pur si simplu situatia si cateodata tind sa cred ca face intentionat. o situatie recenta.. am fost in vizita la o fam care au copilas de 3luni, i-am explicat ca bb are nevoie de liniste, atat i-a trebuit... sa te tii cam ce urlete si ce istericale!!! nu am voie sa iau alt copil in brate, nu am voie sa vorbesc la tel sau sa fac alta activitate care-l exclude. cand vrea ceva intai tipa si se da cu capul de toti peretii apoi spune ce vrea de fapt..etc. am incercat cu pedepse de genul izolat in camera, cate o palmuta la pampers.. culmea il amuza spre disperarea mea . eu totusi mai sper ca peste 1an- 2 sa stie de rusine si sa inteleaga cat de cat....

[Arheoloaga]

Miha_mika, nu stiu daca ceea ce urmeaza sa scriu este cazul tau, insa tocmai mi-a picat in mana un articol foarte interesant despre "nu-ul" benefic si cel inutil in cresterea copilului. Ideea de baza este ca, copilul se naste nonconformist, chiar daca pare total dependent de parintii sai. Aceasta dependenta aparenta, determina parintele sa suprime (in mod inconstient) libertatea copilului iar accesele lui de personalitate nu sunt altceva decat expresia acestei realitati. Adica, pt ca ne este frica de un eventual accident, nu lasam copilul sa se urce singur in leagan, sau pt ca noua ca adulti nu ne place o anumita culoare, anulam decizia copilului de a se imbraca intr-un anumit fel si asa mai departe; acestea ar fi interdictiile inutile si daca abuzam , s-ar putea ca odrasla sa nu ne asculte atunci cand ne folosim de un NU benefic, de genul "nu umbla la aragaz" sau "nu brusca un copil mai mic". Ideea este ca, este necesar sa concedem copiilor libertate, un spatiu al lor, creat de propriile decizii, tocmai pt a evita o crestere excesiva a sentimentului de rebeliune. Articolul se referea la copilul prescolar. Mie mi s-a parut o abordare interesanta.

[twinki]