Pentru ca se apropie Sfintele Sarbatori de Pasti, si mai ales Saptamana Luminata, trebuie sa ne aducem aminte de cei mai necajiti decat noi!
Acum suntem mai buni, mai drepti, mai curati sufleteste si pasim cu smerenie si sfiala pragul bisericii, dornici de a-i invata pe copii nostri credinta in D-zeu inca de mici.
In perioada premergatoare Pastelui, simtim ca ne putem ruga mai mult, ca fiecare clipa ce se apropie grabita, ne invaluie intr-o liniste binefacatoare.
Ne dorim sa oprim timpul in loc, sa fim cu totii sanatosi si sa putem petrece multe nopti de Inviere impreuna cu cei dragi.
Dar uitam de cei necajici, de pe a caror masa lipsesc cozonacul si ouale rosii...
Cine pot fi ei?
Copii de orfelinat si centre de plasament, batrani de la azil, vecini de bloc, sau cersetori de la coltul strazii.
Si ei sunt oameni, si ei au dreptul sa simta bucuria Pastelui.
Eu, o invat pe fetita mea ce inseamna mila pentru semenii nostri, o invat ce inseamna sa fii bun si sa poti oferi din inima un zambet fara sa astepti nimic in schimb.
Ca in fiecare an, eu merg la Leaganul de copii si donez impreuna cu Ines, jucariile de care nu mai are nevoie, hainutele care nu-i mai sunt bune.
Cumparam cozonac si vopsim mai multe oua si mergem la azilul de batrani unde le impartim.
Luam cativa copii din centrele de plasament, la masa de Pasti.
Acesta este putinul pe care noi il putem darui...
Cred ca prin exemplul meu, fetita mea invata ce inseamna sa fii bun, sa nu fii egoist, sa daruiesti putin din ce ai tu si altora care au atata nevoie.
Voi ce fapte bune faceti, in aceasta perioada?
Va invatati copii despre credinta si mila?
[/URL]
