Am scris la jurnal, dar scriu si aici. Daca pana in urma cu cateva zile Cezar era preocupat sa se joace in timpul mesei cu tot felul de jucarii, acum e preocupat sa manance singur. Il mai ajut eu, sa ajunga mancarea in gurita si nu pe bavetica (e nesigur, inclina lingurita), dar pun mai mult in castronel, ca sa poata sa invete chiar daca da pe jos.
Eu imi faceam griji: daca pana intra la gradinita nu reuseste sa se dezvete de joaca la masa? Cum de nu m-am gandit ca cel mai bun substituent al jocului este o alta actiune? Si cea mai indicata!



d'aia cu volan si in stanga cu un suport pt pahar si in dreapta o pisicuta care deschide gura si...
Dar voi, Rebeca, Irina si Leda, inca sunteti micute, nici Cezar nu manca singurel la varsta voastra. In afara de covrigei si biscuiti, dar si asta e un important pas spre autonomie.