Forum CopilulMeu

Cred ca fiecare dintre voi cand ati aflat ca sunteti insarcinata ati inceput sa ganditi cum sa-i spuneti sotul,parinti si socri.
Eu dupa ce mi-am facut testul l-am sunat pe sot si i-am spus ca pe drumul de intoarcere sa cumpere sampanie ,prima oara s-a intors acasa valvirtej cu sampanie si flori,sampania a bauto el pe mine ma lasat sa bau doua guri de la el.Dar ma si intrebat de 10 ori daca cumva testul a iesit cum trebuie.Pe parinti mei i-am anutat eu iar pe al lui el.Au fost foarte surprinsi dar si fericiti.

Hola
Ma bucur mult pentru voi. Sa inteleg ca e primul copil? in ce luna esti si cati ani aveti voi? eu am 2 copii, de 8 si 4 ani si este intradevar cel mai minunat lucru. La inceput de drum e mai greu dar pe urma va fi din ce in ce mai usor. Sa imi spui cum este sarcina ta, unde nasti?

Cred ca mam exprimat gresit,scuze, eu deja am nascut,fetita mea are 5 luni,noi nu mai avem varsta adolescentei.Nu este primul copil,primul din pacate ne-a parasit .
Am vrut ca fiecare dintre voi sa scrieti cum iati spus.

Pentru sotul meu nu a fost o surpriza, deoarece el a fost cel care a venit intr-o zi acasa si a zis ca vrea un copil. Ca atare, nu ne-am mai protejat si am asteptat sa vedem daca "s-a prins". Cand am vazut ca nu ne-a mai deranjat problema, ne-am dat seama si am lasat-o asa, nu am mai facut test de sarcina. La al doilea a fost la fel, caci tot cam asa s-a intamplat. Fericiti am fost amandoi.

Noi ne-am propus sa mai asteptam inca 2 ani.Nu eram nici macar casatoriti.In noaptea de revelion anul trecut,ne-am intalnit cu niste prieteni pe care nu-i mai vazusem de 2 luni.Prietena mea mi-a spus ca m-am cam ingrasat,si daca nu cumva sunt insarcinata.Eram obisnuita sa-mi intarzie aproape 2 saptamani.Asa ca in prima zi din an,am facut un test de sarcina la insistentele prietenei mele,si surpriza...a iesit pozitiv.Radeam si plangeam in acelasi timp...imi era teama(aveam doar 20 de ani si sotul 22,nu aveam nici casa,iar planurile noastre sa ne facem un viitor in Anglia nu mai puteau fi realizate),dar eram si fericita pentru ca amandoi iubim foarte mult copii,si tot timpul vorbeam despre asta,dar binenteles aveam alte prioritati.Am iesit din baie,si i-am aratat testul...a fost si el socat si fericit in acelasi timp.Nu am mai stat pe ganduri,si ne-am sunat parintii.Pe atunci locuiam impreuna cu socrii mei la Suceava.Dupa 2 saptamani ne-am facut bagajele si ne-am intors in Bucuresti,unde am stat cu chirie.Am facut nunta cu 2 zile inainte de ziua mea(in aprilie).Dupa nunta ne-am cumparat un apartament cu 2 camere,si am asteptat sa vina ingerasul.Asa ca suntem 2 copii cu copil(cum spune lumea).Ma bucur enorm ca nu am facut o alta alegere...avem un ingeras superb.

de cand ne-am cunoscut sotul ma tot batea la cap ca isi doreste un copil. ne-am casatorit, eu am plecat cu o bursa in Germania, la o luna dupa ce a terminat si sotul licenta a venit si el. imi aduc aminte ca la un moment dat nu ne mai protejam, iar de fiecare data imi intarzia menstruatia cu 2-3 zile si de fiecare data ii spuneam ca igur am ramas insarcinata. binenteles ca dezamagirea era mare cand constatam ca nu e chiar asa. insa de ziua mea s-a produs minunea. mi-am dat seama de atunci ca voi fi purtatoare de bb insa nu i-am mai spus sotului meu pentru ca ma privea cu indoiala dupa atatea anunturi false. nu am facut nici testul, insa in decembrie trecut cand am venit in tara pentru petrecerea sarbatorilor cu familia am fost direct la ginecolog care ne-a aratat pe monitorul echografului minunea de embrion. "faptul s-a comis" ne-a spus ginecologul. am plans de fericire ca doi copii! imi venea sa-l iau pe nenea doctorul cu echograf cu totul la noi acasa! pe soacramea am anuntat-o amandoi. a plans si ea de fericire. credea ca nu o sa apuce momentul asta...la cateva zile am plecat la ai mei sa ii anuntam si pe ei. s-au bucurat tare mult si ei. la fiecare 4 saptamani mergeam la control si de fiecare data era monitorizata sarcina. asteptam cu mare placere de fiecare data sa-mi vad odorasul pe monitor. erau momente fantastice cand il vedeam dand din picioare sau din maini, primele miscari pe care le-am simtit...de nascut am nascut in tara. am o minune de bb de 4 luni si o saptamana care ne face parinti fericiti si care ne da sens vietii...

Asa este, e minunat sa ai copii in jurul tau sa te bucuri de progresele lor.E fantastic cum le dam viata si cum se dezvolta.