Forum CopilulMeu

Am o problema si m-am gindit ca daca as lua legatura cu mamicile de pe acest site, poate m-at putea ajuta sau sa-mi spuneti intimplari legate de problema mea. Am nascut la inceputul lunii decembrie si pina atunci toate mi s-au parut extrem de frumoase, insa totul s-a schmbat dupa ce a aparut copilul. De cind am ajuns acasa din spital m-am simtit ingrozitor: plingeam intruna, simteam o repulsie fata de copil si de sot, imi doream viata de dinaintea aparitiei copilului. Toate acestea au generat cu o internare la spitalul Bagdazar, unde mi s-a pus diagnosticul de psihoza a lactatiei. Dupa internare am ajuns acasa, m-am mutat la parinti si am inceput sa ma simt mai bine, dar asta din cauza ca era mama cu mine. Acum sunt din nou cu sotul si copilul si ma simt mai bine, dar mai am momente cind cad iar in starile alea sau imi trec fel de fel de nebunii prin cap. Mi-am dorit foarte mult copilul, cu toate ca atunci cind am aflat de sarcina am plins ptr. ca nu ma simteam pregatita, cum de altfel mai cred si acum. Ce ma sfatuiti sa fac? Ati mai auzit de asa ceva? Voi trece vreodata peste asta si voi fi o mamica asa cum visam in timpul sarcinii?
Va multumesc1

uite, citeste aici, ca sa-ti mai creasca moralul.

http://www.copilulmeu.ro/forum/viewtopic.php?t=3546&highlight=depresia

si aici:

http://www.copilulmeu.ro/forum/viewtopic.php?t=4962&highlight=depresia

si aici, ca sa te distrezi putin

http://www.copilulmeu.ro/forum/viewtopic.php?t=4146&highlight=schimbari

si...pupici, ca toate trecem prin chestii de genul asta, mai grave sau mai putin grave. totul va fi bine!

imi pare rau pentru ceea ce ti se-ntampla.
cred ca ar trebui sa te mobilizezi si sa nu te lasi parada disperarii, bebe are mare nevoie de mama lui.
tu insemni totul pentru el, esti biletul lui spre lumea asta plina de rele, lume in care tu trebuie sa-l inveti sa traiasca alaturi de voi, parintii lui.

iti doresc... multa sanatate si multa putere!

Carmen!Mai mult sau mai putin cred ca toate trecem prin asa ceva.Eu am facut o chestie urata cand m-am trezit dupa anestezie(cezariana)si mi-au spus ca am fetita dupa ce 3!!! ecografe imi spusese ca am baiat.Am zugravit dormitorul in albastru si cumparasem si hainute albastre .Dar cand am tinut-o in brate mi-a trecut.Totusi am ramas cu ceva dar cand ma apuca starea ma duc si imi scimb tunsoarea,culoarea la par sau pur si simplu ies singura la cumparaturi pt.mine.Sa sti ca merge!Iti da o alta stare sufleteasca.Totul e sa te inteleaga sotul!Al meu e cam,,obsedat sexual'' si cu asta ma dispera.Te pupic

Carmen,cred ca majoritatea mamicilor trec prin asta,nu esti total pregatita pt.o viata in 3,pt.o fiinta care sa depinda in totalitate de tine.Dar trece,stai calma.Si mie mi-era fff greu,plangeam des,ma panicam cand plangea ea,ma enervam cand pierdeam noptile..dar trece!Fii tu tare,vorbeste mult despre asta cu sotul tau si va fi bine ,in final.Mama nu mai poate sa vina sa te ajute?Eu asa m-am ridicat,cu ajutorul parintilor si al sotului meu,un scump.Si al bebelusei,clar,care cand zambeste sau rade sau...te mangaie,desi e inca mica si a mea- are 5 luni jumate- ma topeste.Rabdare!Multa!Si autosugestie!!!!Bafta!!

La mine a fost asa ceva imediat dupa cezariana, in primele zile, a venit ca o furtuna si tot asa a trecut... M-am trezit plangand, aparent fara motiv, nu ma puteam opri... Apoi am mai avut cateva episoade asemanatoare, de intensitate ceva mai mica dar au trecut si ele odata cu rezolvarea micilor mele panici (legate de copil, pana ce m-am obisnuit)... Nici acum nu sunt perfect linistita dar e altceva, cu cat trece timpul cu atat iti intri mai bine in "rol"...
Curaj si multa tarie sufleteasca iti doresc!

Carmen, e vara, iesi cu copilul afara,

buna Carmen,
imi inchipui ce simti;pe mine cred ca m-ar ajuta foarte tare sa stiu ca are cine sa ma ajute, adica daca nu ma simt bine sa stiu ca ar avea cine sa aiba grija de copil 1 sapt(impreuna cu tine) si cu gandul asta cred ca te-ai mai relaxa,nu te simti bine te tratezi ca sunt fel de fel de medicamente si e ok
eu de ex. inumaram zilele pana venea mama sa ma ajute ca venea cam la 2 sapt si ma simteam mult mai bine cand mai era doar o zi pana venea si cu timpul a trecut acum ma descurc singura dar e f.f.f important sa stii ca daca nu iti e bine are cine sa te ajute , la mine a mers.
si iesi cu tau sa vezi cum se descurca celelalte mamici si o sa prinzi curaj
succes

Daaa,ieri am fost la cumparaturi si am vazut o femeie slaba saraca(avea si doliu pe cap)si avea pe bebe in marsupiu si doua sacose in mina care se vedeau ca-i lungeau miinile de grele ce erau...si se ducea saraca acasa presupun.Si ma gindeam?Eu ma pling ca nu am ajutor?Eu ma pling ca mi-e greu??Cind de fapt ar trebui sa-i multumesc Domnului zilnic ptr.tot ce am???(oricum ii multumesc)