Oare, la 6luni, cosmaruri?

[Mama_Clarei]

Se spune ca pana la varsta de cca 2 anisori, copiii nu pot "asimila" amintirile neplacute, ceea ce duce deseori la cosmaruri. Medicii sustin (poate doar unii dintre ei) ca un copilas nu poate avea nici cosmaruri cauzate de temeri sau suferinta fizica. Cel putin, nu la 6 luni.
In ciuda acestor "asigurari", Clara se trezeste uneori plangand. De cele mai multe ori ajung langa patutul ei in 5secunde, dar ea doarme. Nu e lovita, transpirata, nu pare amortita, flamanda sau insetata. Si totusi, o aud plangand scurt, ca si cand ar fi avut un vis urat.
vostri li se intampla asta?
Care este parerea voastra?
P.s. Nu adoarme plangand, singurica sau speriata ( deci nu se poate lua in calcul o teama cu care adoarme).
Ma intristez cand o vad asa....

[Camelia_Daniela]

[ella-o]

S-a intamplat ca Teo sa planga prin somn si mi-era tare mila de ea.Cred ca visa ceva,si vb prin somn.Cateodata are un somn agitat,iar cateodata e atat de linistita...

[cristina2012]

Mama_Clarei, eu tare cred ca e vorba de cate o crampa la burtica. Si baietii mei au mai facut asa. Daca ii luam si-i asezam cu burtica in jos pe picioarele mele, ii apasam usor pe spate si-i bateam la fundulet, faceau... par, parrr de cateva ori apoi se linisteau. Asta la varste mici, cand au crescut s-a mai intamplat sa planga in somn si sa vorbeasca, era clar un vis urat. I-am trezit, i-am imbratisat, i-am linistit, am facut o rugaciune la Maica Domnului, la sf. inger si a adormit linistit.

[ali23]

[Mama_Clarei]

Interesant.
Multumesc fetelor, multumesc Ali23.

[andrushca]

Pana pe la 6 luni si Luca se trezea in toiul noptii, plangand, chiar tipand. Simteam ca are cosmaruri...Il luam in brate, il mangaiam pana adormea..il asiguram de toata caldura si iubirea mea...cu timplu au trecut acele vise urate...dar l-am mai dus din cand in cand la preot, sa ii citeasca de bine...poate si asta e ceva!

[paulamusat]

Hello
eu cred ca omul e un univers prea putin si superficial explorat.Personal nu prea am incredere in ce afirma specialistii(psihologi, psihanalisti etc).Bebe tresare si in burtica...eu cred ca bbe( in perioada intrauterina si pana la un an) are acces la un tip de cunoastere care noua ne e strain acum, ca adulti. E vorba de o cunoastere exclusiv senzoriala, cred, dar care face apel la un al 6-lea simt. Cat am stat internata in spital, de cate ori imi crestea tensiunea, plangeam sau imi era frica, micuta mea plangea...Asistentele ma vedeau, o vedeau si pe ea si imi spuneau sa nu mai plang ca si ea e agitata...Au observat ca se intampla asta de fiecare data eu plangeam sau imi era frica...In rest, ea statea cumintica in incubator...Cred ca universul bebelusului e atat de minunat si de complex si mai cred ca stiinta se poate ocupa de detalii privind buna functionare a organismului...Cat priveste mintea si sufletul lor, asta e o enigma. Dar cred ca orice bebelus care se trezeste brusc din somn plangand tace imediat daca e luat in brate, pupat si i se vorbeste usor. Ca pana la urma, de asta au ei nevoie: afectiune si constanta.

[TrancaRamona]

Sunt de acord cu ceea ce spune Paula.Desi ar trebui sa promovez ideile psihoanalistilor ( terminind o scoala in acest domaniu) totusi eu cred ca microcosmosul fiecarui individ este o creatie aparte a LUi Dumnezeu, toti avem cate o particica din El.
Iar in ceea ce priveste trezirile din toiul noptii plangand eu cerd ca este vorba de de aceea semitrezire R.E.M. de care avem parte si noi adultii. daca nu e obisnuit sa adoarma singur atunci cand este pus la culcare, noaptea cand se intoarece de pe o parte pe alta se trezeste pe jumatate ( aceasta se intampla de pe la varsta de 5-6 luni) simnte nevoia prezentei adultului pentru a putea adormi inapoi.
Clara daca aceste plansete sunt cam la aceasi ora atunci e clar ca e vorba de R.E.M si ai doua alternative, ori sa te duci la si sa incerci sa-l adormi inapoi, ori pur si simplu sa-l lasi sa adoarma singur inapoi. El oricum nu este treaz de tot, daca il iei in brate risti ca intradevar sa-l trezesti de tot si sa ai probleme in a-l pune inapoi in pat.Eu am patit la fel cu Naomi( fetit mea cea mare) de fiecare data fugeam la ea la pat la inceput era suficent sa ma simnta linga ea, dar dupa cateva saptamini pretentiile au crescut la luatul in brate,apoi la supt apoi la leganat s.m.d a fost destul de greu sa o dezvat. Cu cea mica cu Miriam-Bernadeth nu am mai repetat greseala, atunci cand doar plange cateva secunde in somn ii dau posibilitatea sa adoarma inapoi (ea adoarme singura atunci cand este pusa in pat). Daca nu adoarme inapoi in cateva secunde atunci stiu ca ceva o deranjeaza, are nevoie sa eructeze sau are vanturi si atunci ma duc la patutul ei si o mangai pe spate cateva secunde pana eructeaza sau scapa de vaturi si adoarme la loc fara sa trebuiasca sa o iau in brate. O iau doar cand vad ca nu se linisteste si este agitata in continuare atunci o pun la san unde se linsteste foarte repede. Insa am grija ca luatul in barate sa nu se intmple prea des ca sa nu devina o obisnuinta. Si asta nu ca sunt prea comoda, uneori mi-ar fi mai simplu sa o pun la san deoarece oricum nu pot adormi avand prea mult lapte trebuie sa ma mulg, dar stiu ca la acesta varsta (6 luni) ea are nevoie de somn mai mult decat de o gustarica in toiul noptii. Stomacelul la aceasta varsta nu mai secreta o oarecare enzima in timul noptii si ii fac mai mult rau decat bine luand-o si punand-o la san.
Pe mine aceste argumente m-au convins sa nu alerg la ea ori de cate ori plange in somn pentru ca pe termen lung ii fac mai mult rau decat bine. Mai nou am citit ca prezenta somnului paradoxal asa cum a spus si Ali este un semn ca dezvoltarea neuronala estea normala, atunci cand somnul este foarte adanc functiile psihice se incetinesc foarte tare. In primii ani de viata dezvoltarea psihica se bazeaza pe stabilirea unor noi conexiuni neuronale pe cand mai tarziu aceasta dezvoltare se bazeaza pe conexiunile gata formate ( asa numita experienta) asa ca eu ma-s ingrijora mai mult daca a-si avea un copil care ar dormi foarte linistit toata noaptea .
Sigur pentru noi parintii ar fi mai simplu sa avem -i care nu se trezesc de loc 8-9 ore si astfel am putea sa ne odihnim si noi. Dupa o perioada va intelege ca chiar daca se trezeste noaptea poate sa adoarma inapoi fara probleme chiar si fara prezenta adultului.
Sanatate si curaj va trece si aceasta perioada si vor veni altele. Vom sta treji asteptandu-i sa vina acasa , ingrijorindu-ne ca e deja foarte tarziu si ei inca nu au binevoit sa vina acasa s.m.d - in asta consta frumusetea statutului de parinte. Go for it.

[addellaida_nicholas]

nu stiu daca viseaza sau nu dar aseara am patit ceva ce m-a ingrozit.era adormit adanc si ma uitam la el cat e de frumos.dintr-o data a inceput sa urle ingrozitor.ne-am ingrozit si eu si sotul meu.a continuat sa planga si s-a linistit doar la san.trebuie sa precizez ca plangea in somn.nu s-a trezit deloc.e adevarat ca a avut o zi cam agitata si se pare ca ii iese si un dinte sus.dar va zic...a fost urat tare.s-a ai intamplat sa planga prin somn pt cateva sec dar se linistea in cateva sec inapoi.