Forum CopilulMeu

Toate bune si frumoase daca ne plimbam pe afara si vede lume, nu zice nimica, insa daca intalnim vreun cunoscut si se apropie de ea ca sa-i vorbeasca, mai intai se uita luuung la el, il "scaneaza" parca, apoi se pune pe plans. Eu cred ca s-a sensibilizat de la vizitele la medicul de familie, cand a tras de fiecare data cate o spaima la vaccinuri... Saracuta, la doua si la 4 luni era asa de cuminte si de vesela, o tot laudau de zor doctora si asistenta, iar dupa intepatura... mi se rupea inima la cum plangea si urla...
La sase luni, cu cele doua intepaturi plus picaturile, a fost un adevarat cosmar, pentru ea si implicit pentru mine! Vizita a durat cam 45 de minute, cu tot cu dezbracat, consultat, masurat, intepat, imbracat si in aproape tot acest timp a plans si s-a zbatut... Oare asa de mare sa fi fost impactul? Ca eu constat ca pe masura ce a crescut a devenit tot mai circumspecta... Totusi, am observat ca mai exista si oameni necunoscuti care nu o sperie asa de tare, ba uneori accepta chiar si sa o ia in brate de la inceput, desi nu sta mult! Si o obosesc cei care vin la ea si vorbesc prea mult deodata sau se stramba la ea, se schimonosesc, incercand sa-i obtina reactii - ah, si pe mine ma enerveaza acestia, dar pe ea! Asa face socrul meul, probabil ca a uitat de cand avea el copii mici!
vostrii se sperie? Poate ca e si ceva nativ, nu stiu ce sa cred...

...noi inca nu am ajuns aici dar am citit ca in jur de 8 luni trec prin faze din astea...nu trebuie sa ne speriem,totul e sa ne formam un cerc de prieteni cu care ne vedem mai des si cu care sa se obisnuiasca...nu este nimic in neregula cu ,nu stiu daca toti trec prin asa ceva,important este sa nu dam o amploare deosebita acestui fapt,pentru ca...trece...si eu vreau sa merg de pasti la parintii mei care sunt din alta localitate si pe care nu i-a mai vazut de 3 luni si care acum sunt pentru ea niste straini si tare sunt curioasa cum o sa reactioneze...

Pe doctorita pediatru a agreat-o de la inceput, a si mangaiat-o pe fata, cred ca a simtit ca era om bun, dar cand am dezbracat-o ca s-o consulte si s-a vazut ea goala goluta in fata ei... S-a pus pe urlat si nu s-a oprit pana cand nu s-a terminat consultul.

Ii va trece. E ceva normal la varsta asta!Chiar daca plange, trebuie insistat cu vizitele si musafirii!

Mda...si noi avem aceleasi probleme cu Giulia... si ea e si mai maricica!!! Nu-mi prea convine...Pe straini, ii accepta, dar de la distanta. Acum depinde si de dispozitia in care se afla. Daca e indispusa, n-a dormit bine, sau...pur si simplu, n-are chef de nimic si de nimeni, incepe sa se smiorcaie, sau sa urle, depinde de persoane... fie ca suntem in casa sau pe strada. La fel face si cu bunicii pe care ii vedem cam 1 data la luna, dar care, ce-i drept o si streseaza...Ba hai la buni, ba hai la bunu! etc...si fata mea plange...Asta pana se obisnuieste cu ei, cam jum de ora. Dar tot se mai smiorcaie si mai intinde manutele catre noi, cand isi da seama ca altcineva o tine in brate.
Si am mai observat ceva: daca vede copii pe strada, la distanta, chiuie de fericire si se agita de numa in carucior. Cum sta fata-n fata cu ei, NIMIC!!! Tace si-i studiaza. In cel mai bun caz, intinde timida manutele catre ei.
Adevarul e ca n-am prea mers in vizite cu ea, tocmai din cauza "virusilor"... ea fiind ffff sensibila. Eeei, acum suportam consecintele si ne luptam cu timiditatea si frica ei de oameni.
Speram totusi, sa fie o chestie trecatoare...mai ales ca e primavara si plin de copii in parc. S-apoi, daca seamana cu noi, nu are cum sa nu fie sociabila!!!

si eu ma confrunt cu aceeasi problema, nu vrea la nimeni decat la mine, tati, buni si mai nou la bunu , matusica si nanuta dar nu prea mult ca-i foc.....si cel mai grav e ca nu vrea nici macar sai vada pe socrii mei ii vede si foarte rar dar........... pana va mai creste asta e... nu pot sa-i fac nimic

Am citit undeva ca este normal in dezvoltarea unui copil sa fie reticent cu strainii. Chir dadeau un exemplu, daca unui adult i-ar sari cineva de gat pe strada ce ar face? Copiii sunt curiosi, iar daca se respecta o anumita distanta incet incet ii cuceresti, dar nu trebuie sa fie luati imediat in brate sau pupati. Si Robert plange daca il ia in brate cineva necunoscut sau daca se repede un copil starin in caruciorul lui, dar cred ca este ceva trecator, deja s-a imprietenit cu multi copii in parc si ii recunoste cand ii vede, se bucura.
Fetelor cred ca lui Robert ii plac mai mult blondele, avem o prietena care nu vine asa des pe la noi dar o iubeste deja.

fetita mea e destul de sociabila inca, chiar prea sociabila.....daca seamana cu mine o sa fie de groaza. eu vorbeam si radeam la toata lumea toti erau buni si frumosi si spuneau adevarul...........

Da, asta am observat si eu, copiii ii plac, nu o sperie defel; odata a si trezit-o din somn un baietel curios de vreo doi anisori, a impins-o cu degetelul si ma asteptam ca, buimaca fiind, sa se supere cumva, sa planga... Nu s-a intamplat asa, din contra, l-a privit tot timpul cu mult interes pe copil si pe urma a mai venit inca unul; ea statea in carucior ca o printesa si ei voiau sa o atinga, care mai de care; nu a protestat nici un picut, macar! Si daca dispareau din campul ei vizual, se rasucea in spate, sa-i vada iarasi...