Forum CopilulMeu

De ceva vreme fie-mea e disperata dupa mine.
eu am inceput serviciul imediat ce a implinit ea 2 luni. si a ramas cu buni (care sta sub noi). toate bune pana acum vreo cateva saptamani cand a inceput sa planga cand ies din camera, sa vrea sa o adorm numai eu, sa nu se dezlipeasca de mine...
ieri am dat o fuga pana la magazin si la intoarcere am gasit-o plangand si mi-a zis mama ca a plans de cum am plecat.
seara, la fel...nu mai vrea la tati sau la buni ci numai la mine. daca cineva vrea sa mi-o ia din brate se baga in mine si ma prinde strans cu manutele de parca m-ar vedea pt ultima data...
nu stiu ce sa mai zic...
oare nu petrec suficient timp cu ea???
s-a mai intamplat si altcuiva???

Brunhilda si eu ca tine lucrez de cand Leda avea 4 luni. Ea sta cu bunica nr. 1 si cu bunica nr. 2 (avem trei ca parinti sotului sunt recasatoriti). Bunica nr. 1 e cea de aici si cu care sta mai mult Leda. Nu e nici o problema la ea, e cuminte doar ca e un pic rasfatata si vrea cam mult in brate si cum buni are o fetita de 13 ani de care mai trebuie sa se ocupe ii e mai greu, asa ca am hotrat sa o aduce pe buni din Romania trei luni la noi. Toate buni si frumoase. Din prima zi a stat cu ea fara sa planga, fara sa faca mofturi. De cateva zile insa plange cand ies din camera, se smiorcaie cand ma duc la cumparaturi ... Mi s-a spus ca in jurul varstei de 8-9 luni incepe sa "constientizeze" ca tu pleci si o lasi singura o vreme si ca s-ar putea sa fie unele probleme. Din cate povestesti si vad imi e teama ca asa va fi. Sper sa treaca cumva insa pentru ca eu trebuie sa vin la servici nu am de ales. Eram bucuroasa ca avand in vedere ca de mica o las in grija bunicilor o sa se obisnuiasca si nu o sa stea lipita de fusta mami dar vad ca nu e asa. Sunt curioasa daca mamici cu copilasi mai mari au patit asta si cum s-a rezolvat.

mda...
si eu ma bucuram ca o las cu mama si ca ii place si totul este in regula.
se pare ca nu-i chiar asa de OK totul.
pana vin eu de la birou este cat de cat in regula - in sensul ca nu-i o prea mare problema (in afara de cea cu somnul - ca decat s-o pui la nani ... mai bine o pici cu ceara). din momentul in care m-a vazut... i s-a luminat toata fata si daca nu o iau in brate in secunda 2... ne stie tot blocul. dar cum am luat-o in brate se strange atat de tare la pieptul meu de parca ar vrea sa se contopeasca cu mine. mie imi vine s-o mananc cand o vad asa de afectuoasa dar pe de alta parte realizez ca nu-i deloc in regula ce se intampla...
cred ca, vorba gazzellei... am intrerupt un continuu. nu si-a format acel atasament securizat insa ea este iubita de toata lumea. si buni o iubeste ca pe ochii din cap, si bunicul, si matusa si tati... ea insa vrea numai la mine!
referitor la continuu... cum sa-l reintregesc?
cum sa repar ???

Stand acasa cu ea din cate am inteles. Avandu-te alaturi tot timpul pana pe la 2 ani. Iti permiti? Cred ca intr-adevar e greu dar o sa se obisnuiasca. Si mie imi e greu si ei. Eu nu am de ales, trebuie sa vin la birou. Apropo: cum merge somnul noaptea acum?

nu prea ne putem permite sa stau acasa...
iar somnul de noapte???
nici nu mai vreau sa-mi amintesc.
cand doarme o noapte ceva mai bine - probabil ca o ajunge oboseala - adica se trezeste doar de vreo 3-4 ori, dupa care urmeaza 5-6 nopti de 30 de treziri cel putin...

si diana e disperata azi, dar in sensul ca toata seara a plans. nu-mi face asa niciodata, dar azi.... numai in brate. cum o pun jos tipete, da serioase, de parca as pune-o pe spini. e doar rasfatata?

au si ei zile mai bune si zile mai proaste, ca si noi. e luna plina sau noua, e presiunea atmosferica crescuta sau prea scazuta, sau pur si simplu asa simt ei ca trebuie sa se comporte.
este foarte dificil sa-i intelegi, eu nu am renuntat inca sa incerc sa inteleg cu toate ca de multe ori am senzatia ca ma lupt cu morile de vant...

eu cred ca s-au obisnuit foarte tare cu mamica ei (ceea ce e foarte normal). si o vrea mereu in preajma.

sa nu... poate faptul ca lucrez 8 ore / zi si ne vedem doar vreo 4-5 ore / zi... poate tocmai ca nu "si-a facut plinul" de mami...

sau asta, da. eu ma bucur ca pot sta acasa, ca sincera sa fiu, nu am chef de nici un serviciu. dar ca nu o sa mai stau, cred ca o sa fie cam greu si pentru mine.