COPIII LASATI LA BUNICI

[Iulia-]

Ce fericite trebuie sa fiti voi cele care puteti duce ii la bunici . din pacate Naty a mea nu are parte de privilegiul asta . parintii mei sunt departe vom pleca cu totii intr-o mica vacanta la ei in Spania pe data de 23 mai cred ca atunci o sa profit si eu putin .
si socrii ....nu sunt genul care sa cresca sau sa aibe grija de nepoti . v-am pupicit

[MonaD]

Eu ma aflu undeva la mijloc intre a putea lasa copilul la bunici si a nu putea. Nu pot sa-l las decat la mama care este singura. Este foarte greu pentru o persoana singura sa stea mai mult de o zi cu bebe.. Chiar daca s-ar descurca cu el, mai ramane de facut piata si alte lucruri din astea. La socri nu se pune problema (nici nu vor sa auda), iat la tata nici atat pentru ca este recasatorit, iar sotia lui nu a avut copii. Asa ca nu prea avem nici noi cum sa-l lasam la "bunici".

[AnaDamian]

A mea bebita are acum 1 an si 2 luni, din ianuarie sunt iarasi in campul muncii! Ziua sta la bunici! Nici nu va puteti imagina cat de greu mi-a fost! Ma luptam cu problemele de acasa pe care nu le puteam uita! Oare a mancat, cat a mancat, ce a mancat.....i-au dat prea multi biuscuiti....nu asteptau nici 2 ore intre mese.....a fost groaznic! eram nervoasa, obosita mai mult decat atunci cand eram eu acasa cu ea! Dar cu rabdare, intelepciune si diplomatie am reusit: ei au inteles ca trebuie sa respecte ceea ce spun eu (sunt socrii....eu am doar mama in viata si ea este la sora mea care are un bebe mic si ea nu se pricepe deloc). Apoi am reusit sa invat sa strang din dinti in anumite imprejurari ca sa nu le sar in cap...apoi am pus sotul la treaba: piata, curatenie, spalat rufe...au devenit lucruri care pot fi facute si de el! Iata cum poate un copil sa schimbe viata unor adulti: o schimba in bine, o organizeaza....si parerea mea este ca o "incheaga"! Bafta si rabdare, apelati la bunici pentru ca au si ei rolul lor!

[diana123]

cata dreptate ai mai Ana!!

[mihacost]

Fetelor am trecut peste prima noapte de despartire de iar acum ma gandesc ca nu a fost chiar asa de grav. Parca mi-a venit curajul sa-l mai las si alta data daca o sa am nevoie. A fost foarte bine ingrijit, iar bunicii au pastrat pana si restul de mancare sa-mi arate cat a basculat flacaul. Mi-au dat raportul in detaliu de la mancare pana la cati pampersi au schimbat si alte amanunte. Erau tare haiosi, dar i-am ascultat cu seriozitate si le-am multumit frumos.

[diana123]

mihacost, imi aduc aminte de bunicu-meu ,fie iertat, el avea grija de frate-meu in lipsa mamei, era tatal lui taica-meu, om meticulos, bun bucatar, care venea mereu cand maica-mea trebuia sa plece la servici si avea o grija , nici n-am cuvinte sa o exprim, foarte mare de el: ii nota tot ceea ce facea, cand spunea ceva, cand plangea, cand radea, ce manca, daca a dormit, si la sfarsit ii prezenta la maica-mea carnetelul. maica-mea bineinteles ca avea mare incredere in el si stia prea bine ca a lasat copilul pe maini bune, cand ma gandesc ca mi-e atat de dor de bunici, ma cuprinde nostalgia, ii vreau inapoi, cum pot da timpul inapoi?

[mihacost]

Diana, imi pare rau de bunicul tau, nu mai putem da timpul inapoi dar putem sa apreciem pe cei dragi care ne mai sunt alaturi, chiar daca mai gresesc. Ei nu ne-au dorit decat binele mereu. Putem aprecia un om si cu o vorba buna, cu un zambet. O sa ajungem sa avem si noi nepoti si sa vedem atunci. Fetelor ne auzim pe forum peste 25-30 de ani.

[Iulia-]

ei , na ca m-a apucat si pe mine nostalgia anilor petrecuti la bunici...

[oly76]

Eu nu am avut ocazia sa stau cu bunicii ca erau la tara unde era un frate de-al mamei mele si el avea trei copii (verisorii mei) care ii terminau pe ai mei bunici. Nu prea era loc pe acolo pentru alti nepoti. Cand am mai crescut (12-14 ani) da, dar deja farmecul de care vorbiti voi nu mai era. Dar buni reusea sa vina la Cluj si sa stea la noi cate o saptamana. II spunea mamei de fiecare data ca ea nu mai vine, ca se simte la inchisoare la etajul IV, dar iar venea. Ea m-a invatat sa fac prima mea omleta si de atunci de cate ori fac o omleta ma gandesc cu drag la ea.
si cand ma gandesc ca din anumite puncte de vedere si pentru Leda va fi la fel. O va vedea pe mama la Pasti si la Craciun (in anii "buni" in ceilalti doar la Craciun

Bunicii din partea tatalui meu ies din ecuatie, nu prea aveam legaturi cu
ei.

[Brunhilda]

ooof...
eu "bunici" le-am zis doar strabunicilor mei din partea mamei, care au fost niste oameni deosebiti si de care, din pacate, m-am bucurat pana pe la 16 ani.
de atunci...
nu am mai simtit ce-i aia "bunici"