Din pacate asa este, cum spune si Liliang. Din pacate prea multe doctorite sau asistente sau mame(soacre) insista sa sustina o mare prostie: aceea ca laptele praf este mai bun si mai ...complet. Mai mamicilor, apelez la bunul simt ancestral, credeti ca ne lasa Dumnezeu posibilitatea sa alaptam daca acest lapte nu era cel mai potrivit pentru puiul nostru. Pentru cele care nu sunt credincioase,sau sustin teoria lui Darwin: Toate mamiferele isi hranesc proprii pui. Si noi suntem la fel.Ca exista situatii in care, laptele mamei face mai mult rau decat bine, este adevarat, dar astea sunt cazuri super izolate(infectii care se transmit prin lapte, sau mai stiu eu ce!). Eu cred ca va speriati prea repede si prea rau. Intotdeauna caile cele bune in viata ,ca si deciziile, sunt cel mai greu de luat. "Raul" este usor. Nu renuntati asa usor. Dupa 12 zile de tratament cu antibiotic, timp in care David bea lapte praf cu biberonul, iar eu ma mulgeam zilnic sa nu pierd laptele, l-am pus din nou la san. Sigur, normal ca n-a mai vrut. Si in trei zile(si trei nopti!) de plansete si de o parte si de cealalta am reusit sa-l "intorc". A fost foarte greu. Si dupa ce m-am chinuit atata, plec de-acasa pentru 4 ore, timp in care mama putea sa-i dea cu lingurita laptele pe care il lasasem eu(muls), si ea ce face?! Baga biberonul, convinsa ca eu n-am sa aflu(copilul nu vorbea
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
)si pe deasupra mai adauga si niste ceai"sa-i umfle burica lu'ala micu' saracu' ca plangea de foame".
Asa am pierdut eu batalia "laptelui".
Nu faceti ca mine!