subiect nou

[MIRI2005]

Ce tare esti tu cu subiectul tau ascuns .
Eu am doi si o sarcina pierduta. Pentru toti am "muncit" si mi i-am dorit si planificat.
Primul s-a dus la 11 saptamani; nici acum nu stiu de ce. Probabil stresul a fost de vina.
Radu a fost conceput dupa 6 luni de chinuieli, pe 1.01.2000, dupa ce un preot m-a trimis sa ma rog in biserica. S-a nascut pe 23.09.2000 , prin cezariana, pentru ca era in pozitie pelviana.
Mi-a fost foarte greu si am avut dureri mari. Dar el ma facea sa uit tot, era tare frumos si zambaret. Desi mi-am dorit fata si , la 5luni, cand am aflat ca-i baiat, am plans 3 zile, cand l-am vazut, nu l-as mai fi dat pe 1000 de fete. Desi imi venea sa-l strang de gat(aveam depresie si il invinuiam pe el de durerile mele groaznice)
Pe Miri am conceput-o pe 20.05.2004, dupa vreo 4luni de incercari, tot dupa o vizita la biserica. Pe 1.06.2004 , de ziua copiilor, mi-am facut testul. Erau ele doua liniute, dar a doua era extrem de pala.
Cand m-am dus sa-mi fac echo, nu s-au gandit ca am o sarcina de doar 10zile si mi-au zis ca nu se vede, si ca , probabil e extrauterina. M-a trimis la maternitatea Bucur, unde vroiau sa ma interneze si sa ma opereze, dar am refuzat. Nu va pot spune ce era in sufletul meu.
Asa am ajuns la dr Constantinescu, care mi-a zis sa mai asteptam 10zile si atunci vom face o alta echo. Cand mi-au zis, dupa 10zile, sarcina in uter, am crezut ca explodez de fericire.
A fost o sarcina grea, colul a fost in permanenta deschis, am facut injectii cu Gravibinon pana nu mi-am mai simtit ....fundul, a miscat la 3luni2saptamani, la 15 august, de Sfanta Maria si am zis "asta e fata". La 5 luni mi-au zis ca-i fata. Erau niste emotii de nestapanit. Am plans ; era ceva extraordinar pentru mine. Aveam fetita mea.
Cand s-a nascut, era f urata. Am plans si atunci, ca prea era urata. Se zgariase din burta , cu unghiile. Era vargata pe toata fata si rosieeeeee. Si nu era zambareata ca Radu, ci incruntata si mereu botoasa. Era suparata rau pe viata
Gata, mai scrieti si voi.

[Orhideea]

si acum miri ai doua minunatii de copii. diana in schimb o vedea toata lumea frumoasa, mai ales barbatu-meu care s-a mutat de acasa din frica de a fi tata, pe urma a aparut el si a pus tot sufletul: uite ce frumoasa e, vezi? eu sincera sa fiu nu o vedeam chiar asa frumoasa. bine era a mea, era tare dulcica, dar asa frumoasa cum spunea el.. eu mi-am dorit-o din clipa in care am vazut liniutele rozalii, si am inceput sa traiesc numai pentru ea. m-am speriat la un mom dat ca voi ramane singura, insa cand am auzit-o pe data de 9.9.05 stranutand(ma asteptam sa tipe, cum stiam eu ca fac copii) ea a stranutat, apoi a tusit,apoi a tipat atunci am stiut ca sunt cea mai feririta mamica. nu stiam ca sunteti si voi fericite pe undeva prin alte colturi de lume pupici la bebicii nostri minunati

[lorryy22]

MIRI2005 ,si eu tot la maternitatea Bucur, cu d-na dr. Constantinescu am nascut, si am numai cuvinte de lauda pentru dansa.
Sarcina mea a fost fara probleme. Eu mi-am dorit baietel, si tin minte ca am visat intr-o noapte ca tineam in brate un copil (baietel) blond cu ochii albastrii, si asa a fost. Cosmin e blond (acum se face un saten f deschis) si cu ochii albastii, desi nici eu nici sotu nu avem ochii albastii (o sa se schimbe in timp, zice lumea).
Tin minte ca in ultimile luni de sarcina, ma pregateam sufleteste pentru momentul cand aveam sa-mi vad copilu, sa nu ma sperii ca asa sunt toti copii cand se nasc: mici, rosii , si urati. Si surpriza: era alb si frumos , cel mai frumos- sunt subiectiva , stiu

[carlitos_pink_analis]

Bebelusa mea a aparut din dragoste si a fost si progaramata intr-un fel.N-aveam de unde sa stiu ca o sa raman insarcinata,dar se pare ca am avut noroc. Mi-am dorit f.mult o fetita si asa mi-a dat D-zeu pentru care ii sunt tare recunoscatoare.

[voichitaus]

si eu mi-am dorit f mult un copil ( sotul...ar fi vrut sa mai astepte vreo 10 ani sa mai copilareasca nitel - glumesc-oricum nu prea-l atragea ideea dar avand in vedere varsta=30 ...era timpul
ma gandeam serios ca trebuie sa incep sa muncesc pt copil.la 2 luni dupa nunta m-am hotarat sa las drum liber ... asta si pt ca aveam 29 de ani si pt ca aveam cateva prietene care se chinuiau sa ramana dupa ce asteptasera cativa ani ca sa-si faca un rost in viata
a fost asa:
2 saptamani la tara fara sot.
ma intorc= dragoste mare - a fost prima oara cand nu ma protejam( 23 sept)
la o saptamana am racit si m-am dus la farmacie sa cumpar leacul universal-polidin.acolo o tanti in fata a cerut un test de sarcin.am cerut si eu din curiozitate doar pt ca dupa calculele mele stiintifice nu aveam cum sa raman insarcinata(trecuse perioada fertila). a iesit bineinteles negativ.am facut o doza de polidin( 2f) si pt ca m-au durut m-am hotarat sa nu mai fac si altele.apoi ...nu mai venea...am fost sigura ca am ramas cand mi-a intarziat 2 zile.aveam menstruatie ceas.pe7 octombrie- 6:00 test de sarcina +. ma duc la sotul meu si-l trezesc asa: scoala ca plange copilul de foame! se uita la mine rade si adoarme la loc( precizez ca asa face si acum
).
la prima echo zice medicul -sarcina 6 saptamani.iesim de acolo, sotul bulversat ma intreaba-e fiu de carutas sau tractorist? nu se potriveau calculele dr cu calculele noastre!
in luna adoua de sracina, fara sa constientizez starea mea, am fost la radiologie sa vad o manevra care nu prea sa face la noi in oras.
am stat cca 5 min din care 1 min am fost expusa la radiatii .
va dati seama ca pana am nascut am stat cu teama sa nu fie vreo
problema desi la echo facute nu se vedea nimic anormal.
6 iunie 2005 - dupa 3 zile de travaliu fals, dilatatie 10 cm , manevre care mai de care mai traumatizante
copilul nu voia sa iasa asa ca -> cezariana de urgenta.
doamne, am scris un roman!
puturoasa mea avea 3.750 si 53 cm. si arata asa

[Orhideea]

pe diana nu au infasat-o la spital, si arata cam asa in prima ei zi ne viata

[Orhideea]

steluta, sa stii ca eu astept cu nerabdare , inca mai astept.....

[ciombi]

pana apare steluta, hop si eu
dupa ce ne-am casatorit, eu ziceam clar ca astept 2 ani, cel putin pana sa avem .
s-a intamplat sa merg o luna in vizita la o prietena care avea o scumpete de bebelus de 3 luni. asa ca am zis vreau si eu...asa mai in gluma mai in serios....dupa 2 luni m-am intalnit cu sotul meu (dor mare ce mai), iar cand am ajuns acasa, dupa inca vreo 2 saptamani mi-am dat seama ca sanii mei arata ca sanii de mamica....asa am stiut ca sunt insarcinata....dar mi-a fost teama sa iau test....prima oara am iesit din farmacie, ca nu are rost, nu sunt insarcinata(sotul ma astepta afara), dupa o zi mi-am facut curaj si surpriza, sau nu....eram insarcinata.dar tot ii spuneam lui alex ca nu se vede bine liniuta a 2-a, poate ca nu sunt.....imi doream dar eram emotionata...si un pic infricosata de tot ce va urma.....
apoi au urmat vizitele la ginecolog...au inceput si problemele...(poate si din cauza ca eu am facut o saptamana aerobic si fittness fara sa stiu ca sunt insarcinata ) am trecut printr-o perioada nasoal, nu stiam daca voi putea pastra sarcina....a fost nasol.
in final, ginecologul mi-a zis ca am fost o graviduta cuminte, totul a fost ok, doar ca la nastere nu s-a desprins bine placenta....probabil din cauza tratamentului?
pe scurt cam asa cu noi

[Brunhilda]

[crisro_05]

Povestea mea incepe un pic tragic... Dupa 5 ani de casnicie ne-am hotarat ca ar fi bine sa nu ne mai jucam atat cu copiii de prin vecini si sa avem si noi un pui. Numai ca visul nostru s-a sfarsit cand am pierdut sarcina la 27 de saptamani, dupa ce cu trei zile inainte fusesem la control, aveam contractii, dar cica "era normal". Am pierdut un baietel frumos... Dar nu m-am dat batuta, pentru ca eram convinsa ca acel baietel se va intoarce. Asa incat, dupa sase luni, in martie 2005, am primit vestea cea mare... iar in decembrie, dupa o sarcina nu tocmai usoara, a venit Luca, ce seamana leit cu copilasul pierdut! La fel de frumos, la fel de voinic- 4,150 kg si 55cm. Concluzia este ca trebuie sa crezi ca totul va fi bine si asa va fi! Iar in ziua in care l-am nascut, ce sa va spun... Contractiile regulate au inceput la 5, m-am pregatit foarte calma pentru marele eveniment (spalat, machiat, parca mergeam la o intalnire importanta!), pe la 5.45 l-am trezit (la fel de calma) pe Robert, sotul meu, la 6.00 am sunat-o pe doctorita mea, la 6.30 eram la Filtru sa mi se faca internarea, iar la 7.32 il vedeam in sfarsit pe Luca! Ca a fost mai greu pe urma, asta-i alta poveste... Astept povestile voastre!Pupici
[url=http://www.baby-gaga.com/][/url]