Desi se spune ca atata timp cat bebele e mic nu poate fi vorba de rasfat cu "tinutul in brate", eu am tinut mortis sa vad ce face scumpa mea zana daca o tin prea mult in brate. Ce credeti ca am aflat?
S-a trezit, ne-am jucat un pic, am luat-o si in brate, i-am dat sa pape, dupa care am tinut-o in brate vreo aproape 2 ore (nu avea somn deloc...mandra mea are 2 luni si 1 zi). Ma dureau mainile de atata tinut in brate, asa ca am vrut sa o pun in patut, sa mai si doarma. Pai credeti ca a stat??? NU!!! S-a pus pe un plans de ziceai ca o pusesem pe jar... Foame nu, curata da...am luat-o din nou in brate... I-a trecut toata "durerea"...INSTANTANEU! Am pus-o la loc in patut...iar a inceput sa "miorlaie". Mi-am zis...o las un pic sa planga, poate ii trece... Pai credeti ca i-a trecut? Nici vorba! Cu fiecare minut tipa mai tare...de nervi, de ciuda ca nu o luam in brate...
Atunci mi-am zis...gata cu tinutul in brate! Eu o tin in brate numai inainte de a-i da sa pape, dupa care o pun frumos in patut si sta cuminte de n-am treaba. Acum sta in pat treaza si 3 ore si plange numai daca o las singurica prea mult timp. Iar cand o aud plangand, nu ma reped "disperata" ca soacra-mea sa o iau in brate. Copilul are nevoie si de tinut in brate, dar eu cred ca mult mai multa nevoie are sa stai langa el, sa vorbesti cu el, sa te joci, sa ii pui muzica, sa il tii ocupat cat timp e treaz.
E cel mai simplu sa linistesti un copil luandu-l in brate, dar eu prefer sa o pun in patul nostru si sa ma joc cu ea. Vorbesc cu ea chiar si o ora, ii arat jucarii, o gadil, facem gimnastica, ascultam muzica, o pup de mama focului si sunt convinsa ca nu simte lipsa tinutului in brate.
Cel putin, asta fac eu... Ador sa o mai iau si in brate, sa il vad si pe tati cum o ia in brate, dar numai inainte de masa. Dupa ce papam, daca nu avem somn, ne jucam si ne ocupam timpul altfel...nu in brate...
Am tot timpul din lume sa o rasfat, sa o iubesc, si sunt convinsa ca se simte foarte iubita si acum.
Pupici.



