Concluzii
Toate bolile infectioase pentru care se vaccineaza in prezent erau in declin constant din a doua jumatate a secolului XIX, cu mult timp inainte de introducerea programelor de vaccinare in masa. Acelasi lucru este valabil si pentru alte boli infectioase, nevizate de vaccinuri (scarlatina, febra tifoida), care au urmat aceeasi evolutie descendenta. Imbunatatirea conditiilor generale de viata ale populatiei a permis organismului uman sa dezvolte o imunitate generala, nespecifica, mai buna si prin aceasta a reusit sa contracareze agresiunile exterioare si sa mentina echilibrul specific sanatatii.
Eficienta vaccinarii in prevenirea bolilor infectioase este mai mica decat se presupune in general, fapt demonstrat de numeroasele epidemii in populatii corect vaccinate. Vaccinarea a modificat distributia pe grupe de varsta a bolilor infectioase ca rujeola, rubeola, parotidita urliana, crescand incidenta bolii exact la grupele de varsta la care complicatiile sunt mai frecvente si mai grave.
Vaccinul polio oral poate determina boala pe care se presupune ca o previne; virusurile polio derivate din vaccin, rezultate prin mutatii genetice, circula liber in populatie si determina periodic mici epidemii de poliomielita paralitica postvaccinala. Acest lucru a devenit atat de evident, incat OMS cauta strategii de oprire a vaccinului polio oral. B.pertussis a suferit procese de mutatie genetica cu aparitia tulpinilor rezistente la anticorpii post-vaccinali, fapt demonstrat de reemergenta tusei convulsive in tari cu acoperire vaccinala inalta.
Unitatea fundamentala a lumii vii se manifesta, printre altele, in inteligenta supravietuirii cu care sunt inzestrate toate speciile. Studiile au confirmat aceasta, aratand ca unul din efectele majore ale vaccinarii in masa a fost modificarea genetica a microorganismelor vizate, in sensul emergentei formelor rezistente la imunitatea conferita de vaccin. Noile tulpini, dotate cu virulenta cel putin egala cu a celor initiale, circula liber in populatie. Din acest punct de vedere, putem considera ca vaccinarea a inlocuit o anumita populatie de microorganisme cu alta, o anumita forma de boala cu alta.
Reflectand la obiectivul declarat al tuturor programelor de vaccinare in masa, acela de a eradica pe rand cate un anumit microorganism, si apoi a trece la urmatorul, devine treptat evident ca acest lucru este putin probabil sa se realizeze.
Poate ca o incercare de convietuire in echilibru a omului cu microorganismele ar fi mai realista. Acest lucru ar implica acordarea unei atentii cel putin la fel de mari intaririi imunitatii generale, nespecifice, prin care organismul sa poata contracara orice eventuala agresiune externa
Anca Nitulescu
![[cfev]](./images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
