sunt nebuna?????

[MonaD]

Asta e de la modificarile hormonale prin care trecem in timpul sarcinii si dupa... Si poate ca acum constientizam unele lucruri altfel: vedem totul prin ochii unei mame... E ceva normal: ne-am schimbat!

[OANA-B]

in timpul sarcinii eu nu am avut ganduri de genul asta; in schimb, le am de cand am nascut! mi-e teama sa nu mi se intample ceva si sa ramana fara mine, sa nu ma imbolnavesc si sa trebuiasca sa merg la spital si sa nu am cu cine sa-l las, sau...si mai rau. mi-e teama sa merg pe langa blocuri, ca sa nu ne cada ceva in cap........doamne, ma ingrozesc chestiile astea si fac eforturi sa nu mai gandesc asa, pt ca stiu ca e bine sa gandim pozitiv, dar e ceva independent de vointa mea........

[OANA-B]

nu ma bucur pt cele care au astfel de ganduri, ma bucur insa, pt mine, sa vad ca nu sunt singura si ca, de fapt, e o etapa normala, care sper sa se termine cat de curand!

[Brunhilda]

mda...

io cred ca nu va solicita bebe suficient daca va bantuie ganduri d'astea...
asta cu..."daca pica drobul de sare" duce la paranoia...
lasati prostiile ca nu vi se intampla nimic.

[Brunhilda]

mda...

io cred ca nu va solicita bebe suficient daca va bantuie ganduri d'astea...
asta cu..."daca pica drobul de sare" duce la paranoia...
lasati prostiile ca nu vi se intampla nimic.

[MonaD]

Eu deja am trecut peste faza cu :"daca mi se intampla ceva". Eu deja am fost bolnava, am dat semnatura ca nu ma internez in spital si ma tratez acasa. Acum stiu ca se pot intampla multe, dar ca trecem intr-un fel sau altul peste ele.
Altceva ma tot macina... Parca nu sunt suficient de bucuroasa sau fericita, parca nu ma bucur de aceste clipe, care ar trebui sa fie minunate... Aceasta perioda ar trebui sa fie cea mai frumoasa din viata noastra... Timpul trece incredibil de repede, copii cresc si vor ramane doar amintirile...

[MonaD]

Voi ce parere aveti?

[MonaD]

Uite de exemplu poza asta va ramane o amintire minunata: primul Craciun cu Tudor... Dar nu eram deloc fericita, era prima zi cand nu mai aveam febra de vreo 2 saptamani.

[Maria-Alexandra]

draga Mona, eu cred ca e f fain sa ii vezi crescand. mai ales ca de abia astept sa il invat pe Tudor al meu tot felul de jocuri, cantecele si sa ma joc si eu [8D]
si cred ca e frumos sa imbatranesti, chiar. mai ales cand ii vezi cum cresc.
mi se pare mie sau esti un picuts deprimata? poate doar obosita. si atunci ti se pare ca nu esti cea mai fericita, dar e numai din cauza oboselii.

[OANA-B]

draga mona, sa stii ca si eu am avut momente de care ai tu acuma, dar le-am pus pe seama starii postnatale; si sa stii ca abia dupa 4 luni am inceput sa-mi revin, incet-incet, iar acuma chiar sunt foarte fericita; cu exceptia gandurilor tampite de care am vorbit mai sus si care cu siguranta vor disparea si ele (nu mi-am pus problema de paranoia, cum zicea brunhilda, ca nu e cazul )
asa ca stai linistita, ca totul o sa treaca; tu ai fost si bolnava dupa ce ai nascut si e posibil ca si asta sa fi contribuit la starea ta usor depresiva. pupici!