Intarcarea si (auto) diversificarea

[gazzella]

Intarcarea precoce poate sa creeze frustratii sau poate sa fie cauza
unor probleme in viitorul copilului (Salk, 1972)
In cadrul unui studiu condus pe un esantion de copii intr-o clinica
s-au observat probleme de comportament la copiii care au fost
intarcati intre 1-6 luni in raport cu cei care au fost alaptati
pentru mai mult de 11 luni (Childers & Hamil, 1932). E necesar sa se
alapteze copiii macar pentru primul an de viata, daca se vrea ca
acestia sa profite de toate avantajele laptarii la san. OMS si
UNICEF pentru binele copilului recomanda alaptatul exclusiv la san
pentru minimul 6 luni pentru a se prelungi in paralel cu
diversificarea pana la cel putin 2 ani si pentru a-i lasa copilului
posibilitatea sa se intarce. Singurul mod de a stii ca copilul a
fost alaptat suficient e acela de a-l lasa sa se intarce singur.
Unii copii nu sunt pregatiti pentru intarcare pana la 2-3 ani, altii
renunta singuri la laptele matern inaintea implinirii varstei de 2
ani. (E foarte probabil ca in cazul copiilor care la 3 ani nu
renunta la san sa le fi fost creata o schema de control.)
Din pacate, in societatea occidentala copiii sunt intarcati precoce
considerandu-se ca 6 luni sunt mai mult decat suficiente pentru ca
un nounascut sa fie alaptatat. O intarcare graduala va fi benefica
si pentru mama pentru ca minimalizeaza posibilitatea unei congestii
la san (La Leche League, 1963). Cand copiii se intarca singuri e
foarte dificil sa se stabileasca ziua exacta in care intarcarea s-a
produs pentru ca ea are loc gradual.

In privinta diversificarii unii parinti incep sa introduca
alimentele solide inca din prima saptamana de viata, in timp ce
altii asteapta pana cand copilul a implinit un an de viata. Datorita
obiceiurilor atat de diverse, a sfaturilor atat de contrastante pe
buna dreptate multi parinti se intreaba cand ar trebui sa introduca
alimentele solide. Daca problema se pune din punct de vedere
evolutiv e posibil sa se gaseasca un raspuns la aceasta intrebare.
A nu se uita ca omul este ceea ce este in momentul actual nu
datorita evolutiei sale pe o scara evolutiva raportata la ultimii 50
de ani ci datorita evolutiei sale in decursul a 100000 de ani!! Cand
stramosii nostri copii fiind erau purtati de catre mamele lor
invatau la un anumit moment sa prinda obiectele in mod voluntar
pentru a le duce la gura asa cum fac dealtfel si copii din ziua de
azi. Conform teoriei lui Piaget privind dezvoltarea senzo motorie
aparitia reactiilor circulare secundare (prnderea obiectelor) are
loc intre 4 si 8 luni. Acesti mici copii, stramosii nostri, duceau
la gura foarte probabil alimentul pe care mama lor il manca in acel
moment. In asa fel erau initiati la un alt tip de alimentatie,
diferit de alimentatia prin laptele matern. La patru luni copiii
sunt in masura sa apuce unele alimente si de a le duce la gura.
Aceasta tendinta s-a dezvoltat in timp ca o necesitate imperioasa de
adaptare in situatia in care mamele nu cunosteau, nu aveau notiuni
despre nutritie. A fost modul in care natura in maniera spontana a
stiut sa dea o sansa de supravietuire puiului de om. Deci reflexul
de a duce la gura alimente tine de insusi supravietuirea omului ca
si specie. In concluzie daca capacitatea copilului de a duce la gura
alimente este asociata cu capacitatea de digerire probabil ca acesta
este pregatit pentru alimentele solide.
Un studiu efectuat pe un grup de 57 de copii a demonstrat ca
copiii nu sunt pregatiti pentru a fi alimentati cu lingurita mai
devreme de 3 luni de viata. Secretia salivara nu apare mai devreme
de trei luni de viata, iar primii dinti isi fac aparitia in jurul
celei de a sasea luni de viata (Beal, 1957). A introduce alimente
solide mai devreme ar putea sa cauzeze aparitia alergiilor
alimentare. Branza, taratele, oul, carnea pot sa provoace alergii
daca sunt introduse prea devreme in alimentatie (Johnstone, 1972).
Unele studii duc la concluzia ca introducerea precoce a alimentelor
poate sa duca la cresterea riscului de aparitie a trombozei
coronarica (Davies, 1974) A introduce alimentele solide precoce
poate sa aiba si un alt dezavantaj, acela al diminuirii apetitului
copilului in consumul laptelui matern (Comisia pentru nutritie
(America), 1958)). O alta consecventa negativa ar fi cresterea
riscului de obezitate (Comisia pentru nutritie (America), 1974)). A
introduce alimentele solide prea tarziu poate fi la fel de periculos
cu a le introduce prea devreme. Ar putea sa se inregistreze un Q.I.
inferior mediei daca se intarzie mai mult de 9 luni cu introducerea
alimentelor solide (Hoefer & hardy, 1929). Nota: relativ recent s-a
ajuns la concluzia ca a intarzia cu introducerea alimentelor solide
ajuta copilul in a-l proteja in privinta deficitului de fier -
anemia. Introducerea suplimentelor de fier si a alimentelor care au
suplimente de fe, in particular in primele 6 luni de viata, reduce
capacitatea copilului de a absorbi fierul. Copiii sanatosi, nascuti
la termen si care sunt hraniti exclusiv la san pentru o perioada de
6-9 luni au demonstrat ca reusesc sa mentina valorile hemoglobinei
normale si sa faca normale rezerve de fe.
Intr-un studiu (Pisacane, 1995), cercetatorii au ajuns la concluzia
ca bebelusii hraniti exclusiv la san pentru 7 luni (si care nu au
primit suplimente de fe sau cereale cu suplimente de fe) au un nivel
semnificativ mai inalt de hemoglobina la un an decat copiii care au
introdus alimentele solide mai devreme de 7 luni. Cercetatorii nu au
depistat nici un caz de anemie in cazul copiilor alaptati exclusiv a
san si au ajuns la concluzia ca alaptatul exclusiv la san pentru 7
luni reduce riscul de anemie. Perioada ideala deci pentru a
introduce alimentele solide este intre 4 si 9 luni si unicul a
decide este copilul. Parintii nu au nevoie de sfaturi venite din
exterior, singurul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa acorde
atentie semnalelor lansate de copil. Daca copilului i se da
posibilitatea de a indica cand este pregatit pentru introducerea
alimentelor solide o va face! Acesta va incepe sa intinda mainile,
sa prinda alimentul si sa-l duca la gura. Daca nu este inca pregatit
pentru a o face va refuza cu indarjire. Interventia mamei este mai
mult decat nociva ea putand creea dezechilibre in buna dezvoltare a
copilului (efectele imediat vizibile sunt diareea, constipatia,
efectele pe termen lung sunt mult mai grave ducand la un raport
negativ cu mancarea (bulimie, anorexie, etc.)).


Stramosii nostri a caror mame nu stiau nimic despre alimantatia
nounascutului probabil ca alegeau sa se hraneasca alegand din
alimentatia mamei alimentele cele mai adaptabile lor. Stiau in mod
instinctiv ce sa manance si cand sa manance pentru a se alimenta
echilibrat. Exista o puternica preselectie selectiva fapt care
facea indispensabila o asemenea cunoastere instinctiva a
proprietatilor alimentare. Cu toate ca majoritatea informatiilor
erau instinctive existau si informatii transmise din generatie in
generatie privitor la plantele, alimentele toxice. Noinascutii au
fost dintotdeauna dependenti de cineva care sa le dea sa manance sau
care sa-i poarte in apropierea unei surse alimentare. Plecand de
la acesti factori, de la prezenta unui determinat aliment ramanea ca
nounascutul sa decida daca sa-l manance sau nu in functie de timpii
sai fiziologici si nu in ultimul rand de momentul particular.
Noinascutii moderni au aceasi capacitate de a selectiona o buna
alimentatie pentru ei insusi daca li se da acestora posibilitatea s-
o faca. Studiul efectuat de Clara Davis in 1928 aduce probe in acest
sens. La trei copii cu varste cuprinse intre 7 si 9 luni care pana
in momentul introducerii alimentelor solide au fost hraniti doar cu
lapte matern li se ofera o ampla varietate de alimente sanatoase non
rafinate la fiecare masa danduli-se posibilitatea de a alege. Totii
copiii au ales sa manance echilibrat si nici unul din ei nu era prea
gras sau prea slab. Unul dintre ei avand o slaba structura osoasa
(rahitism) alegea in mod frecvent uleiul de ficat de peste pana-n
momentul in care oasele s-au fortificat. Toti trei copiii au mancat
cantitati enorme de acelasi aliment zile in sir pentru ca sa
diminueasca treptat. Nici unul nu a suferit vreodata de reflux,
diaree sau constipatie, niciunul nu a dezvoltat alergii.
Necesitatile nutritionale variaza de la individ la individ, unele
persoane se nasc cu necesitati nutritionale mult diverse fata de
medie (Williams, 1956) si numai individul insusi poate sa le
cunoasca, tabelele sunt doar orientative, nu pot sa cuprinda fiecare
particularitate umana.
Cu siguranta ca e important ca parintii sa aiba cunostinte privin
teoria nutritionala pentru a-i putea ajuta pe noinascuti sa
selectioneze o alimentaie sanatoasa. Nici un copil nu se va dezvolta
bine doar cu pasta, paine si cartofi, dat fiind ca doar aceste trei
alimente i-au fost oferite.
Aceasta metoda functioneaza doar in cazul in care se porneste de la
inceput cu ea. In cazul in care deja nu s-a tinut cont de inclinatia
naturala a copilului de a se alimenta, acesta a fost obligat sa se
alimenteze nu se mai poate aplica metoda pentru ca simtul inascut de
a alege sanatos a fost alterat.


articol apartinand grupului
http://groups.yahoo.com/group/copiii_stelelor/

[trompi]

Multumesc de informatii!!!!!
Eu ma incadrez pana la 6 luni in ce scrie acolo si crede-ma ca nu prea o sa ma abat de la ce scrie in carti.Vreau sa-mi cresc sanatos si sa nu am mai tarziu pb cu stomacelul sau in general cu sanatatea ei.
Am avut si norocul sa o pot alapta pana acum la 6 luni si inca mai am .Mi-am propus sa ii dau pana cand voi avea... .Recunosc ca nu ii mai ajunge cum trebuie,dar la masa de seara ii dau completare si e ok.In rest la toate mesele diversificate in completare si noaptea papa tzitzi.

[iulianacrasiuc]

Felicitari Gazzella!
E interesant ceea ce ai scris.
Sa stii ca si noi am vrea sa ne hranim cat mai natural,sper sa si reusim.

[voichitaus]

ma intreb totusi cat de natural ne hranim in conditiile in care si taranii folosesc ingrasaminte si tot felul de chimicale pt a obtine o recolta cat mai frumoasa si mai multa!
mie a juns sa-mi fie tot una daca cumpar din piata sau din supermarchet pt ca toti folosesc ingrasaminte.
ma bucur doar cand reusesc sa aduc de la tara cate ceva pt ca stiu sigur ca de acolo pot manca fara frica.
naspa e ca tara mea e tocmai in Vrancea si eu sunt din Dambovita

asa ca cine are pe langa ei o "tara" ...fericiti sunt

[MonaD]

Din nefericire la 3 luni a trebuit sa intrerup alimentatia la san. Eu am facut o pneumonie foarte grava si am facut tratament cu cefalosporine vreo 2 saptamani si jumatate. Eu m-am muls in continuare cu pompa, dar laptele s-a cam dus, iar bebe nu mai vrea cu nici un chip sa puna gura pe san. Sa nu ma condamnati ca am "bocit" destul pe tema asta.
Problema este ce trebuie sa fac eu ca sa fiu sigura ca nu voi avea mai tarziu probleme (si asa am o mastoza chistica de vreo 20 de ani).
M-am tot muls si ultima data data nu am scos decat vreo 10 ml de la amandoi sanii. De 2 zile nu m-am mai muls ca nu am mai avut timp si am zis ca oricum nu mai am nimic, dar astazi au inceput sa ma cam doara sanii, dar nu mai curge nimic.
Voi cum ati facut?
Va pup.

[voichitaus]

eu de la 1.5 luni la 3.5 luni m-am muls si i-am dat din bibe ce mulgeam.dupa ce nu m-am mai muls ca sa-i dau , mulgem cate putin din fiecare.din ce in ce mai putin in fiecare zi (cam 5-10 ml) pana n0am mai muls deloc.de fapt ,faca-mi aduc bine aminte, ma mulgeam un pic dimineat si un pic seara si asta vreo cateva zile pt ca apoi n-a mai fost nevoie.

[azura]

BRAVO GAZZELLA! cam atat voiam sa-ti scriu! Te pup!Si pe Felix!

[MonaD]

Si eu m-am muls pana cand mai curgeau doar cateva picaturi (10 ml). Dupa o pauza de 2 zile am incercat sa ma mai mulg, dar nu a mai curs nimic. Problema e ca ma dor sanii. Imi dau niste jungiuri, mai mult intr-unul. Eu la sanul drept, de cand am ramas insarcinata, am o umflatura mare sub brat. Atunci doctorita mi-a zis ca nu este nici o problema pentru ca este glanda mamara si ca o sa dispara dupa alaptat. Acum in locul acela ma cam doare. Ce puteti sa-mi spuneti despre asta?

[zelly]

[quote="gazzella"]Intarcarea precoce poate sa creeze frustratii sau poate sa fie cauza
unor probleme in viitorul copilului (Salk, 1972)
In cadrul unui studiu condus pe un esantion de copii intr-o clinica
s-au observat probleme de comportament la copiii care au fost
intarcati intre 1-6 luni in raport cu cei care au fost alaptati
pentru mai mult de 11 luni (Childers & Hamil, 1932). E necesar sa se
alapteze copiii macar pentru primul an de viata, daca se vrea ca
acestia sa profite de toate avantajele laptarii la san.
De parca noi, cele care nu am mai avut lapte cu mult mai devreme, ne facem vinovate de ceva?
Eu cred ca putine sunt mamele care, avand suficient lapte prefera sa dea lapte praf puiutilor lor.
Numai o mama care are motive intemeiate face acest lucru si aceste motive sunt, de regula, medicale.
Orice mama doreste ce e mai bun pentru copilul ei, nu?
Ori se stie ca laptele matern este cel mai sfant. Dar daca nu e, ce sa faci?
Eu am plans tare mult cand am vazut ca dupa 2 luni nu mai aveam, dar cu timpul m-am obisnuit si nu am mai dat vina pe rasa mea

[lauraE]

Dragele mele,
stiti voi teoria e una practica alta...nu va mai invinovatiti daca nu v-ati putut alapta bb-ii mai mult decit mama natura a hotarit ca trebuie sa o faceti...cind spun asta ma refer la faptul ca sotul meu, bebe fiind, nu a supt o zi de la sinul mamei pt ca a facut mastita inca din spital
Iar acum pot sa va spun ca este un barbat bine construit fizic, destept si cu un suflet...inima lui d-zeu...;iata, deci, ce poate iesi si dintr-un bb care nu a fost alaptat nici o zi....

sper sa va fi linistit , macar pe unele dintre voi...cu aceasta relatare
va pupam