era obisnuit ca atunci cand se intorcea sa ma vada langa el.
in schimb,in prima noapte acasa m-a trezit -nu exagerez- din 2 in 2 ore !
se trezea tipand si doar cu un biberon il puteam calma..manca pe noapte mai mult de 500 ml de lapte.
si asta datorita faptului ca acolo in spital l-au lasat fara mancare,zicand ca daca are perfuzia el se alimenteaza..si saracul urla de foame...si eu plangeam pe langa el...si ma certam cu asistentele sa-i dea un biberon
..si cred ca a ramas un pic marcat pt asta,deoarece cand vede biberonul tipa si intinde mana...
vreo cateva nopti m-am trezit destul de des,dar ieri de la 2,30 pana la 7.30 nu l-am mai auzit.
in cazul asta ce puteam face?
sa-l las sa tipe?ca nici glas nu mai are saracul...
am citit cu mare interes ceea ce s-a scris despre acest subiect,dar cred ca se poate aplica doar la unii copii,la cei perfecti !
credeti ca eu nu vreau sa dorm 8 -10 ore pe noapte???sau cine nu vrea...
eu cred ca, cu multa rabdare se poate ajunge la o asemenea performanta...
si mai cred ceva:asa cum il inveti asa il ai!
dar care mama nu-si alinta odorul si care mama nu sare la cel mai mic scancet al lui?!
si de aici se pot spune multe...


vor fi mari. Nu mi se pare un sacrificiu prea mare (vorbesc pentru mine) sa ma trezesc noaptea de 5-6 ori sa-i dau apa, ceai sau
. Organismul meu s-a obisnuit deja si nu sunt foarte obosita nici dupa 5-6 nopti cu treziri din 30 in 30 de minute (asta cand ne ies dintii 