Nu mai am nici un bunic, si , se pare, ca in mod firesc, cand ne gandim la copilarie, ne gandim si la bunici.
Mi-e dor de bunicii mei, ma doare si simt cum se rupe ceva in mine, la gandul ca se vor duce si ai mei si voi urma eu. Mi-e frica de moarte, mi-e dor de bunicii mei, si mila de ei, ca au fost bolnavi si-au suferit, mi-e mila de ei ca nu si-au vazut stranepotii(in afara de bunicul meu, care a murit acum 7 luni). Bunica mea ar fi fost topita dupa copilasii mei, se umplea toata de dragoste cand vedea cate un copil mic la tv si ea, saraca, a murit acum 9 ani, n-a apucat sa-mi vada copiii, n-a apucat sa-i tina in brate. Si totusi, Mira seamana atat de tare cu ea si de multe ori ma gandesc daca bunica mea n-o fi Mira. Stiu, poate e o prostie, dar ar fi asa frumos s-o stiu iar langa mine, desi nu ea m=-ar ingriji pe mine
Hai ca plang rau si nu mai pot scrie acum
Statistics: Posted by MIRI2005 — Mon Oct 23, 2006 9:59 am
]]>