Statistics: Posted by popica70 — Wed Jul 18, 2012 6:11 pm
]]>
]]>
A trecut timp, au fost multe experiente rele, urmate de altele bune, cu un final fericit.
Din septembrie fata a inceput clasa a doisprezecea alaturi de mine, s-a mutat la mine.
Iar din ianuarie a venit si baiatul la scoala aici.
Sunt fericita impreuna cu cei trei copii ai mei! :)
Statistics: Posted by aceeasi_eu — Sun Mar 25, 2012 4:05 pm
]]>
O matusa a mea s-a separat de sot când eram eu mica. Avea doua fete: cea mare a ramas cu ea, fara sa-si puna, vreodata, problema ca ar fi putut pleca cu tatal. Cea mica a facut o alta alegere: a plecat cu tatal, care a purtat-o dintr-o gazda in alta, fara sa se ocupe mult de ea. Matusa mea n-a avut vesti de la ea ani de zile. Astazi, din cele doua fete, cea mai matura e cea care a ales sa plece. S-a întors, intr-o zi, la mama ei, adolescenta fiind, dar ea a ALES sa se intoarca!
Ceea ce vreau sat-i spun e ca copiii tai au facut o alegere. Imi imaginez ce e in inima ta, dar copiii tai sunt astazi MARI; pentru ca sunt capabili sa aleaga ce vor. Spune-le ce simti, nu sari peste sentimentele tale fata de separatia ta de ei. Dar spune-le si ca esti fericita ca sunt atât de mari incât sunt capabili sa aleaga. "Solutia cea mai buna e cea pe care o alegem". Intr-o zi or sa te inteleaga, astazi au nevoie ca TU sa-i intelegi, oricât ti-ar fi de greu.
Mai departe, in relatia ta cu sotul, n-am sfaturi de dat! Te admir pentru curaj si iti doresc din tot sufletul sa te linistesti si sa auzim de bine cât mai curând. Te pup cu mult drag si sper cât mai curând ca zâmbetul tau n-o sa apara numai la serviciu!
Statistics: Posted by mina — Wed Sep 07, 2011 7:21 pm
]]>
Acum iata-ma dupa un an de separare. Am serviciu in alt oras.
Un an greu, greu, greu.
Cum ne-a fost in acest timp? Furtuni cu copiii.Certuri si impacari. Ceata-divortez sau nu. Departarea va cerne lucrurile? Sotul a vandut casa, dorea sa ne mutam la tara. Acela a fost momentul cand am facut ambitii si am spus ca nu o mai iau de la zero cu el. Am avut sansa sa gasesc serviciu bine platit in alt oras. Initial fata dorea sa ramana in oras la bunica cu tati pentru a-si termina liceul, iar eu sa stau in gazda cu baietii. Au stat o vara cu mine, intr-o casa straina, in aer simtind ca familia lor s-a naruit atunci cand au realizat ca material familia nu mai are o baza. Iar mijlociul m-a rugat sa il inteleg ca el nu se poate adapta intr-un alt oras inca si sa ramana la bunica la tara.
Nod in gat. Copilul avea dreptate. Ei acolo au petrecut vacante, toae we fiindca noi tot timpul eram acolo. Cum puteam sa oblig copilul? Avea dreptate. Si il uram pe sotul meu ca a vandut casa, fiindca nu dorea sa lase nivelul de trai mai jos(alta poveste). Am acceptat ideea.
Am ramas neagra in suflet, trista, fara sa stiu sa mai plang. Copilul meu incepea o scoala la tara.
Eu si cu micutul, in gazda.
Nici nu stiu daca mai vreau sa plang.Acum imi dau lacrimile. Mult timp am cochetat cu ideea de a scrie aici, dar nu am putut. Realizez ca daca scriu, inseamna ca depasesc o etapa spre vindecarea mea.
L-am urat pe sotul meu.L-am vazut las. L-am urat ca a lasat copiii pe drumuri. Incercam sa ne impacam atunci cand venea la cel mic, dar sfarseam prin a ne certa. Eram un cuplu de ochii copiilor. In satul soacrei stiau ca am divortat si aveau povesti despre mine.
M-am refugiat in munca, multa, multa munca.
Nu mai pot povesti, mi-e greu. Sa spun acum ca l-am iertat? Spun ca nu il mai urasc, nici macar pe soacra mea care a continuat sa se poarte in felul ei aparte cu copiii mei. Nod.Nu vreau sa povestesc.
De vreo doua luni l-am iertat, doar nu imi pasa.
Imi este greu sa stiu ca eu sunt cea care port povara acestei familii. Am zile ca simt ca duc atat de mult:fizic prin tot ceea ce fac si psihic suferind cu gandul la copiii mei cei doi mari, carora nu le este bine, dar care imi spun si acum ca nu pot veni cu mine, ca nu au o casa. Acum ne straduim, nu am depus divort, dar traim de un an separati, comunicam pentru copii, scoli, gradinite, dar simt ca ne-am racit, daca acum ceva timp spuneam ca fizic cand trecem unul pe langa altul ne atragem, acum sunt atat de ranita incat simt ca suntem intr0un nivel superficial.
Si ma gandesc, ma gandesc, eu aleg drumul sau este cineva care imi creaza drumul?
Am momente cand spun a ar fi bine sa pun punct, dupa care ma vad la nunta fetei, eu intr-un colt si el in altul.
Revin apoi la ganduri bune si imi spun ca fiecare casnicie isi are etapele ei si daca le depaseste, merg mai departe impreuna.
Dupa care imi spun"daca voi rabufni din nou peste ani?"
Sunt debusolata, astept timpul sa aseze lucrurile fiindca daca acum un an jumatate nu gandeam ca voi locui in alta parte decat sotul meu, iar timpul va decide daca ramanem impreuna sau nu, iata-ma, is singura cu mezinul intr-un oras pe care il ador, cu serviciul pe care-l visam, dar neagra, neagra in suflet ca cei mari sunt intr-un mediu atat de poluat care le afecteaza increderea, personalitatea, vesnicile certuri ale sotului cu soacra mea, jignirile soacrei, etc, dar lor le estev frica de schimbare!
Statistics: Posted by aceeasi_eu — Mon Jul 11, 2011 12:41 am
]]>
Zambetul meu?
Am avut un an greu cand cred ca am uitat sa zambesc. Zambeam cand imi faceam treaba la serviciu(adica cand dadeam din gura), dupa care intram intr-o lume adanca, adanca a gandurilor negre si nu realizam.
Am vazut fotografii de acum un an si inceputul acestuia si vad fotografiile de acum.
Sunt incantata ca stiu iar sa zambesc, vad ca mi s-a inseninat privirea, ca nu mai am acea privire plutitoare, care trece prin tine.
Hey, dar in rest? Perioada grea a vietii de familie, incercare de la Dumnezeu...
Cu Domnul inainte!
Va pup pe toate, vad ca nu mai este multa lume activa, ne-au crescut copiii, avem alte preocupari.
Statistics: Posted by aceeasi_eu — Sun Jul 10, 2011 11:26 pm
]]>
Statistics: Posted by analy — Fri Dec 31, 2010 3:05 pm
]]>
Statistics: Posted by analy — Fri Dec 24, 2010 8:26 pm
]]>
![[happy birthday]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/icon_hbd.gif "happy birthday"){kind=icon}
Statistics: Posted by jo_ana — Wed Jul 21, 2010 7:14 pm
]]>
]]>