Am avut un week-end plin cu certuri stupide cu iubitul meu.
Certuri tampite si reprosuri inutile :
- ca eu chinui catelul (ii prinsesm o agrafa de blanitza nu de piele si catelul se lupta sa si-o scoata)
- ca nu il ascult cand imi spune sa incepem in Selgros din capat ( eu ma oprisem pe la haine, sa ma uit la niste pijamale haioase)
- ca il contrazic (el zicea de Dichiseanu ca are 70 si de ani, eu nu, ca nu poate fi asa de batran)
- ca nu sunt organizata
- ca ma plang tot timpul si ca nu sunt un om pe care sa se bazeze (aseara, dupa atatea certuri m-au apucat niste dureri de stomac de sa ma urc pe pereti si, cum va trebui sa plecam undeva, i-am zis ca nu stiu daca o sa pot sa vin cu el...si, prin urmare, uite ca "nu sunt un om pe care sa se poata baza")
Si nu zic...poate are si dreptate. Sunt dezorganizata, sunt aeriana rau (si uneori parca nici nu aud ce-mi spune), ma plang de multe ori ca ma doare stomacul si da, poate si exagerez, pentru ca nu e nimic grav.
Curand ar trebui sa merg cu el undeva cateva zile, si i-am spus ca nu stiu daca pot merge cu el, la ce probleme cu stomacul si intestinele am.
Ce imi spune? "Asta e, ramai aici...daca nu poti fi omul pe care sa ma bazez....mie imi trebuia un om pe care sa pot conta, se pare ca pe tine nu pot conta!"
M-a traznit in cap faza asta!Adica, dupa ce in urma cu cateva zile , cand lui ii era rau, i-am facut ceai de menta la 1 noaptea si ii spuneam din 5 in 5 minute sa nu isi faca griji, ca o sa ii treaca, el imi spune asta!
Nu tu cuvinte de incurajare...nu tu tinut in brate! Nici nu imi trebuia altceva![8)]
Am inceput sa plang...sa ma simt vinovata pentru ca nu ma simt bine! (de parca ar fi vina mea)....ma simteam inutila
Mai intai, a incercat sa-si scuze comportamentul pe motiv ca "e insensibil din cauza ca ne-am certat in urma cu doua ore".... Apoi, a inteles ca nu asa trebuia sa reactioneze si a zis ca ii pare rau, ca va fi bine, ca o sa imi treaca.
Multumesc frumos...too lateeeee!
...
Pana nu demult eu eram aia certareata in relatia asta...acum, parca l-a apucat pe el! Probabil, vom trece si peste certurile astea....asa cum am mai facut-o...intotdeauna a triumfat iubirea nostra. Poate de aceea ma mandream ca, desi nu avem o relatie perfecta si armonioasa, avem o tona de iubire care ne ajuta sa trecem si peste cele mai aprige certuri...si tot ramanem impreuna!
Simteam nevoia sa imi impartasesc cu voi gandurile mele....bune,rele...asa cum sunt! Sunt convinsa ca totul va fi bine. Cum va mai spuneam : "va rasari si soarele pe strada mea pana la urma!"
V-am pupacit [:X]Statistics: Posted by Bella* — Mon Jan 07, 2008 12:10 pm
]]>