de cand ma stiu am avut mai multa incredere in prietenii barbati decat in prietene: nu aveau de ce sa fie invidiosi pe mine!
e adevarat, unele din prieteniile mele din trecut au avut "tendinta la degenerare" dar in majoritatea covarsitoare a cazurilor au ramas prietenii... chiar daca uneori mai exista si un pic de ambiguitate, era mai degraba o chestie pozitiva, nu genul "hormoni dezlantuiti care fac ravagii"
cand l-am cunoscut pe sotul meu treaba a fost foarte simpla: el avea aproape numai prietene, eu aproape numai prieteni! nici macar nu s-a pus vreun moment problema neincrederii, pur si simplu pentru amandoi era ceva asa de firesc sa fim prieteni cu persoane de sex opus incat ar fi parut cumva absurd sa ne suspectam reciproc. el imi stie toate parolele de mail... eu pe ale lui! nu am simtit insa niciodata nevoia sa-l "verific" (de altfel daca ar vrea sa ma insele nu cred ca ar fi asa de tont incat sa foloseasca o adresa pe care eu o stiu!
).
cumva increderea dintre noi se bazeaza pe sinceritate si pe o buna cunoastere reciproca.
singura data cand sotul meu a fost gelos a fost cand i-am zis ca un amic mi-a propus sa il fotografiez nud
(fotografia e marea mea pasiune, cam neglijata din pacate in ultima vreme).
degeaba am incercat sa-i explic ca la spital am vazut probabil macar vreo 1000 - 2000 de barbati dezbracati ... a replicat ca acolo e altceva! si dupa ce m-am gandit un pic nu am putut sa nu-i dau dreptate!
Statistics: Posted by ananda — Thu Mar 02, 2006 12:32 am
]]>