m-am hotarat in cele din urma sa..pastrez copilul..apoi m-am gandit la ..toate tampeniile inghitite..toate anabolizantele,pastilele,faptul ca tinusem regim,aspirinele,paracetamoalele,calmantele,etc nu,nu putea fi un copil normal si asta au spus si doctorii-am fost la mai multi..nu stiam ce sa fac,eram nervoasa ,tipam la toata lumea,pe mama am jignit-o rau atunci,m-am certat cu prietenul,am incetat sa imi mai caut servici(oricum,atunci eram in somaj),plangeam mult,nu mai mancam nimic ,la un moment dat am vrut sa vorbesc cu baiatul meu(asa simteam eu atunci,ca e baiat ! CUM PUTEAM SIMTI ASTA??cand eu nici macar nu imi doream copilasi ?iar inviitorul mult indepartat imi dpream fetita)apoi am renuntat.mi-as fi facut si mai mult rau..am fost atat de deprimata incat la un moment dat m-am gandit chiar la sinucidere...e ciudat cat de mult te schimba o sarcina,parca nu mai eram eu,ma incercau tot feluri de ganduri si sentimente si nu ma puteam controla..in fine,pana aici am fost "tare",cosmarul a urmat dupa ce am facut ecografia.(mai am si acum hartiuta aceea ).el era acolo,o pata fara forma exacta rotunda inspre ovala..programare la intrupere de sarcina..zile triste de asteptare..in fine ziua a venit..nedormita la cabinet,picioarele tremurau ,privirea tinta intr-un colt al tavanului pentru ca nu vroiam sa vada si restul pacientelor ca aveam ochii impaienjeniti de lacrimi,nelipsitul nod in gat...ma aud strigata..intru.."da,va rog. se poate mai repede ?"n-am vrut sa mai aud alte discutii caci imi faceau sincer rau..stiu ca am luat niste pastilute,am mai asteptat in salon,nu-mi mai aduc aminte excat procedura caci eram complet debusolata..m-am urcat pe scaulul acela nesuferit ,iar plangeam de nu ma puteam abtine "de frica " le zic eu ca sa ma lase in pace..anestezia..nu stiu cat a trecut..m-am trezit -eram tot acolo-dureri cum nu mai avusesem pana atunci-ele inca mai "operau" acolo,vroiam sa strig sa imi dea niste calmate ceva ca m-am trezit(de parca ele nu vazusera?!) insa ma auzeam bolborosind ceva ce nici eu nu intelegeam..inca nu se oprisera,auzeam sunetul instrumentraului iar durerea aceea nu se oprea deloc..vroiam sa strig si nu puteam,ma dracuiam singura "nu te mai vaita ca asa iti trebuie,d.. sa te ia! bine iti face ! taci si rabda !"..m-au dus in fine in pat de subtiori si m-au culcat pe burta..am patat rau cersaful patului desi pusesea vata multa sub mine...si stand pe burta durerile erau si mai mari...[/quote][size=9][/size]Statistics: Posted by fetitamikka — Sun Feb 05, 2006 4:10 am
]]>