![[czid]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/capzid.gif "capzid")
SUNT STRESATA CU STUMFU MAI9 VINE SI EL ACASA PUNETE MASA STRANGETE MASA PARCA SUNT SCLAVA IZURA CE SA FAC CA SA MA MAI AM UN PIC DE RESPIRO? ![[cfev]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/ciocan.gif "ciocan")
NICI CHEF DE EL NU AM CATE ODATA SI ASTA E UN MOTIV DE SCANDAL!!!!!!!!.................. ![[cool]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/cool2.gif "Cool!")
NU?Statistics: Posted by MY1985 — Tue Jul 10, 2007 11:09 pm
]]>
]]>
Nu are nici o legatura cu hotararea care am luat-o.
Si faptul ca el a hotarat asa, repet, el a plecat, ce as fi rezolvat daca-l sufocam si-i impuneam prezenta noastra, daca el deja hotarase ca nu vrea sa participam la final.
Ulterior, am inteles ceea ce a vrut.
Nu si-a dorit decat disparitia din viata noastra, pt simplul fapt ca nu putea suporta ideea ca eu si copilul nostru sa fim martorii unui deznodamant urat, la care nu eram decat martore, caci nu-l puteam ajuta cu nimic, mai mult ii ingreunam situatia.
Cand s-a simtit capabil, am stat de vorba si l-am inteles.
L-a inteles si Antonia, pt care disparitia lui a fost un mister, pt simplul fapt ca nu puteam sa-i explic De ce.
Tot timpul care a trecut, de cand ne-am despartit, pana am inteles ce se intampla, direct de la el, nu l-am vorbit niciodata de rau, sau urat.
Copilul nu participase la nici o discutie urata dintre noi, la nici o cearta.
Acum nu spun ca nu ne certam, nu pot crede ca exista cupluri care nu s-au certat, dar cand simteam ca urmeaza sa discutam mai aprig, o faceam langa oricine, mai putin Anto. Prin urmare, nu puteam pur si simplu sa-l vorbesc de rau.
![[noroc]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/noroc.gif "noroc")
Statistics: Posted by Iullia — Fri Feb 10, 2006 9:10 am
]]>
Statistics: Posted by framboise — Fri Feb 10, 2006 4:32 am
]]>
Ar fi fost mai bine daca-l sufocam cu prezenta mea, la care el a ales sa renunte?
Cum il ajutam? Nu faceam decat sa-i ingreunez situatia.
Si copilul, nu este mai bine sa-i pastreze o amintire frumoasa, decat o imagine deformata?
Repet, el a ales varianta aceasta, si, la un timp, cand am vorbit cu el, mi-a confirmat ca a preferat sa se retraga din viata noastra, decat sa asistam la momente urate, carora a preferat sa le treaca singur.
Eu asta consider dragoste pana la sacrificiu.
Si ca raspuns, si eu m-as fi retras din viata celor dragi la timp, sa-i scuresc de o suferinta inutila, sunt situatii cand cei din jurul tau sufera mai mult pt ca nu te pot ajuta.
Oscar Wilde : iubesc trandafirii pe care nu i-am cules, lucrurile care puteau sa fie, si n-au fost
Statistics: Posted by Iullia — Tue Feb 07, 2006 8:36 am
]]>
]]>
]]>
]]>
Cand l-am cunoscut pe primul meu sot, aveam 22 ani, eram studenta.
Recunosc, am avut o viata superba alaturi de el. Poate de aceea nu a durat. De cene-am despartit? Chiar nu stiu sa raspund.
Va redau faptele, poate reusiti voi sa intelegeti.
Ne-am intors de la mare, si am ramas in B., o inscrisesem pe Antonia, fetita noastra la inot.
Intr-o dimineata, l-am auzit vorbind la telefon, apoi injurand. Desigur, l-am intrebat despre ce este vorba si mi-a raspuns ca era cutare, medicul la care-si facuse niste analize.
Stiam ca are probleme cu ficatul, nu cunosc termenii medicali, dar ceva in genul degenerarii ficatului. Asta a fost tot. Nu am mai discutat subiectul.
![[pupi]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/pupic.gif "Pupic")
A venit septembrie, am plecat cu Anto acasa, incepea gradinita.
Am vorbit la tel., suna mereu. Eu am ramas cu ea acasa, iar el imi tinea si mie locul la firma la care lucram.
A venit o data acasa, incercand sa ma convinga sa merg in B., dar am preferat sa mai raman cu fata. A plecat, dar continuam sa vorbim mereu.
In Ajun de Craciun, mai exact, pe 23 dec., a sunat si a vorbit cu ea, eu eram in bucatarie cu o prietena la o cafea. Am auzit cand i-a promis, ca, daca maine seara, (adica 24 dec.) nu ajunge, de Craciun, vine sigur.
Nu a venit. Nu am cuvinte sa va descriu ce dezamagire a putut sa traiasca copilul meu.
Retineti va rog, faptul ca, nu era vorba de altcineva intre noi.
M-am suparat f tare pt ca mi-a dezamagit copilul, pe care si el il iubea enorm. Repet, el ii facea baita, el o imbraca, ne scotea la plimbare, nu exista nimic pe lumea asta care sa nu faca pt noi.
Cu toate ca noi lucram in B, fata la mama, aveam si femeie pt ea, dar noi faceam, in general naveta, si ne petreceam tot timpul liber cu ea, iar pana pe la 11 luni, am stat amandoi cu copilul.
Ca ideea, Anto, a purtat Pampers 3 ani si 3 luni, iar eu, ca mama, am schimbat-o doar de 11 ori, si doar de pipi.
Nu ma laud cu chestia asta, dar cel care o schimba si o spala, era el, si nu i se parea ceva deplasat. Facea lucrul acesta si cand aveam casa plina de prieteni. I se parea normal.
Cand a disparut, nu am incercat sa aflu ce s-a intamplat. nu am mai raspuns la tel. Antonia, nici nu mai vroia sa auda de el.
Asa au trecut aproape doi ani, abia atunci am bagat divortul, si am trisat. Am dat ca adresa lui, o fosta casa, pe care o vandusem.
De divort, a aflat mai tarziu, cand am stabilit sa continuam asa, fata la mine, iar el nu intervenea in nici un fel.
asta e punctul meu de vedere, un copil impartit intre parinti, isi pierde personalitatea si locul.
Am constatat ca la fel gandea si el, doar va amintesc faptul ca am fost o pereche perfecta.
Chiar si certurile noastre erau perfecte.
Statistics: Posted by Iullia — Sun Feb 05, 2006 5:12 pm
]]>
![[bis]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/bis.gif "bis")
Statistics: Posted by Dana103 — Sun Feb 05, 2006 1:00 pm
]]>