![[cool]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/cool2.gif "Cool!")
pe mine ai mei nu m-au stresat cu lectii, meditatii si nici nu mi-au impus ce sa fac sau sa aleg (liceu, facultate). m-am simtit libera ca pasarea cerului si fericita traindu-mi copilaria. ma intreb cu groaza cum ar fi fost daca as fi mers la meditatii inca de la o varsta mica. cred ca as fi ajuns sa am insomnii, dureri de cap, lipsa de chef etc
o prietena are o fetita pe care, de la 5 ani, o tot duce la balet, cursuri de engleza, de cultura generala, de pictura
![[czid]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/capzid.gif "capzid")
nu zice nimeni, e frumos, dar pentru un copil devine presant si stresant un astfel de program. practic are fiecare dupa-amiaza ocupata, dupa ce vine de la gradinita. nu stiu cum se poate bucura. mai cunosc o fetita care ajunsa la 12 ani, a clacat. a renuntat la cursurile de chitara si poezie, iar parintii sunt shocati ca nu-i mai 'asculta' .Statistics: Posted by Feliciune — Wed Apr 29, 2009 12:51 pm
]]>
]]>
]]>
eu nu sunt profesoara, am dat insa ani de zile meditatii la engleza si, mai rar, la mate. nu eu m-am oferit, pur si simplu erau elevi de-ai mamei (care-i profa de franceza) care m-au intrebat ei daca nu vreau sa facem engleza impreuna! din fericire am avut parte de copii cu un nivel de inteligenta mediu sau peste medie, nu cred ca m-as descurca sa fac ceva de genul asta cu cei pe care chiar nu-i duce capul deloc.
paradoxal, pana la un punct e mai usor sa inveti sa invete un copil mai mic: sunt mai deschisi, au mai putine retineri, totul e sa reusesti sa le captezi si sa le mentii atentia.
multe chestii le-am invatat de la fostul prof de mate din egnerala: desi ne mai dadea cate-o castana ocazional, toata lumea il adora si se straduia sa invete la mate. de ce?
era foarte serios in timpul orelor, in sensul ca-si facea treaba corect, indiferent alti factori. sesiza imediat cand oboseam si destindea atmosfera cu o gluma sau povestioara care avea legatura eventual cu matematica (genul acela de "stiati ca?" din istoria matematicii, dar si alte chestii). juca adesea cu noi jocuri logice sau ne motiva cu chestii de genul: "cine rezolva problema asta ia 3 de 10!". era corect cu pedepsele, care erau proportionale cu fapta, si oferea multe recompense. si facea cu noi multe activitati extrascolare, iesiri la munte, grup de muzica, jocuri, care-l transformau pe BAU BAU intr-un prieten.
ce am invatat de aici: copilul terbuie sa vada in profesor(parinte) o persoana de referinta, la care sa se poata raporta. copilul invata mult mai bine intr-o atmosfera destinsa, relaxata, dar in care stie foarte clar ca exista niste limite si reguli care nu trebuie incalcate. inveti mult mai usor atunci cand exista un "carlig" pozitiv (de genul povestioarelor respective) pentru ca memoria afectiva se sumeaza cu cealalta...
restul lucrurilor pe care le-as mai spune sunt ceva mai personalizate, presupun o cunoastere destul de buna a copilului si un contact ceva mai strans cu el decat are profesorul in clasa.
diferite persoane au diferite moduri de-a acumula informatia si de-a-si doza efortul. una dintre problemele unui copil e ca el nu prea reuseste sa identifice care-i sunt punctele forte: unul are o foarte buna memorie vizuala si atunci invatatul trebuie sa fie centrat pe vizual, cu carioci colorate si scheme simplificate. altul are o buna memorie afectiva si retine mai usor daca aude informatia intr-o conversatie decat daca o citeste... s.a.m.d.
copiii (mai ales cei mici) nu stiu sa schematizeze, nu stiu sa faca rezumate - e foarte important sa faca exercitii, explicandu-li-se
care detalii sunt semnificative si care nu. surprinzator, de multe ori nici cei mari nu sunt in stare sa faca asta!
de asemenea nu stiu sa-si creeze singuri formule mnemotehnice - dar pot invata.
nu prea stiu cum sa lege informatia noua de ceva cunoscut - asta de multe ori n-o stiu nici adultii!
corelatiile presupun nu numai un nivel intelectual destul de ridicat dar si un nivel al cunostintelor care sa permita acele asocieri...nu stiu la ce folosesc efectiv chestiile pe care le invata in viata reala (un exemplu: nimeni nu mi-a explicat in liceu la ce folosesc matricile sau integralele, intamplator mie-mi placea matematica si mai invatam si din proprie initiativa, dar altora li se pareau niste chestii total rupte de realitate si inutile!)
nu stiu sa se odihneasca atunci cand s-au plictisit si pe urma sa reia activitatea (ei ori renunta complet la activitate ori o lalaie la nesfarsit, devenind si mai obositi, si mai plictisiti...)
de asemenea foarte important mi se pare ca fiecare copil sa aiba cateva materii care-l intereseaza mai tare si la care sa studieze mai intens si in rest sa nu-si piarda timpul cu celelalte (asta am inteles-o devreme in viata si mi-a prins bine
![[:D]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
).ce mi se pare grav in invatamantul romanesc este aceasta tendinta de a baga pe gatul copiilor de toate in cantitate cat mai mare si fara sa conteze cat inteleg sau cat ramane dupa un an in creierul lor.
pana la urma ceea ce conteaza e informatia operationala, cea pe care o folosim in viata reala! ca doar de aia facem scoli, nu ca sa luam note si calificative de care nu-i pasa nimanui dupa ce ai terminat facultatea.
Statistics: Posted by ananda — Sat Oct 07, 2006 1:25 pm
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>
]]>