Eu imi vedeam parintii o data la 2 saptamani, in week-end dar... bunicii au fost cei care au jucat rolul de parinti adevarati. La 4 ani, m-au adus in bucuresti, la gradinita saptamanal... a fost crunt: nu numai ca nu eram cu mama si cu tata dar... mai si stateam o saptamana cu alti copii, cu invatatoare si fara bunici. Dupa 2 luni de boceala, m-am pricopsit si cu hepatita tip A => 3 saptamani de stat in spital + 1 an de regim alimentar = mama a stat cu mine acasa 1 an.
Nu stiu daca toata povestea asta o fi avut pentru ai mei si o parte buna, pentru mine, insa, a insemnat o copilarie traita intens (era mai usor sa fac traznai cu bunica decat cu mama sau tata; aveam intreaga curte la dispozitie de dimineata pana seara - ma ingrozeau, in schimb curcanii bunicilor
![[:D]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/bigsmile.gif "zambet larg")
-; copiii de pe drum cu care ma jucam mai toata ziua...) dar si o rezerva fata de parintii mei peste care nu am putut sa trec niciodata.Statistics: Posted by robertzica — Mon Oct 30, 2006 5:38 pm
]]>
]]>
![[bebe]](https://234test9325.copilulmeu.ro/discutii/images/smilies/copil.gif "bebe")
avea 4 luni (mi-am luat doar o luna inainte). Intr-adevar poti sta pana la 1 an parca, dar cu 40-60% din salar. La preturile de aici e greu de tot si cum eu sunt cu "jumatate de norma" e si mai putin. Sincer nu mi-am permis sa stau acasa din "n" motive. Pana la 1 an Leda a stat cu soacra si cu mama, acum e iar mama la mine si in decembrie va merge la cresa. Va avea 18 luni. E bine? Nu e bine? Sincer nu stiu. Un lucru stiu: prefer cresa bonei. se primesc la cresa de la 4 luni fara nici o problema. Stiu ca Leda sufera, a suferit si poate si din decembrie va fi greu, dar "alternativa" de a ramane acasa nu exista. Decizia a fost greu de luat, dar am avut o soacra care merita toata stima si respectul meu si m-a ajutat. Stiu ca nu e "mama" Ledei si nu e acelasi lucru, dar.............
Nu zic ca e bine, absolut deloc, sunt de acord ca macar pana la 1 an mama ar trebui sa stea casa cu
, dar nu am putut. Cred ca fiecare situatie e "diferita" si trebuie luate in considerare toate "motivatiile" inainte de a judeca pe cineva.
Statistics: Posted by oly76 — Mon Oct 30, 2006 12:59 pm
]]>
]]>
]]>
]]>
Eu nu cred in independenta copiilor constransi sa intre de mici la crese , la gradinite. Poate in adaptabilitatea acestora in fata situatiei date. Dar cu ce pret...?
Bren are dreptate, cel putin pana la trei ani un copil are nevoie sa interiorizeze (internalizeze) imaginea mamei, raportul sau cu aceasta.
ot:Bren, treci si pe la Attachment parenting
Statistics: Posted by gazzella — Sun Oct 29, 2006 11:38 pm
]]>
]]>
Acum, ma gandesc cum sa fac sa pot avea si eu ceva de facut care sa aduca bani si, in acelasi timp, sa pot sta si cu ea. Am ajuns la concluzia ca imi voi face o firma si voi face aproape totul de acasa. Copilul va sta cateva ore, din cand in cand, cu bunica dar, cel mai mult timp il va petrece cu mine. La serviciu daca merg nu am nici o sansa sa o vad treaza in timpul saptamanii... doar in week-end asa ca... mai bine nu ma mai apuc.
Statistics: Posted by robertzica — Sun Oct 29, 2006 8:15 pm
]]>
Eu as opta ptr copiii din colectivitati si cred ca ei se dezvolta independenti,cred ca de aici apare si acea libertate pe care si-o doresc de la varste fragede,dorinta de a fii propriul stapan,dorinta de a avea un job cat de curand,de a zbura...
Pot spune ca noi acei parinti,care nu ne datasam atat de repede de micuti,nu o facem nici mai tarziu,nu dam posibilitatea copilului de a lua propria decizie,el va simti mereu prezenta mamei sau a familiei in viata lui si aici nu ma refer la familia propriu-zisa ,ci familia cea care il calauzeste.
Eu cred,dar inca nu aplic acest lucru,imi doresc sa pot fii asa,insa societatea noastra in care traim este mult prea perversa si vreau ca ai mei copii sa simta in mine sprijinul si vreau sastiu de experientele lor placute si mai ales neplacute ptr a sti EI altadata cum sa actioneze...
Deci,nu cred ca ma contrazic...
Aici pornind de la mesajul pe care l-am scris anterior,in aceasta societate nu intalnim atat de des oameni onesti care spun lucrurilor pe nume si se ascund dupa motive.
Vreau sa pregatesc copiii mei sa deduca cauza reala a unui refuz si nu motivul...
Statistics: Posted by aceeasi_eu — Sun Oct 29, 2006 7:26 pm
]]>