Mai, mai, mai...Copii respinsi, oameni respinsi...In Romania, tot ce nu are aspectul multimii si nu intra in standardele multimii, puhoiului, atunci este respins. Ca este vorba de copii fara parinti, de copii cu deficiente (de orice natura), de oameni handicapati (cu deficiente de orice natura), de femei divortate etc, toti la unison, sunt respinsi de societate. De ce? Din stigmatul care s-a creat de pe vremea comunismului. Handicapatii erau ascunsi, (nici nu-i vedeai pe strada!), copiii din leagane, vai de mama lor, femeia martira era la rang de cinste (batuta, calcata in picioare, cu oasele rupte, a doua zi mergea la munca si sotul nici in veci nu-l parasea de gura lumii!!!). Ca sa schimbi mentalitatea unei societati este nevoie de timp, de ani buni de tot. Cand am emigrat, am zis ca am nimerit in patria handicapatilor. Si de ce? Pentru ca-i vedeam peste tot, la tot pasul, in carucioare speciale (ca niste masinute), trotuarele sunt amenajate special, rampe peste tot, copiii cu deficiente sunt in clase speciale, sunt scosi afara, la plimbare, in parc, la muzee, la spectacole, realizeaza chiar ei spectacole, de muzica in fine, fiecare ce poate...Imaginati-va, sunt gradinite si scoli speciale numai pentru autisti. (asta asa un mic exemplu). Deci, societatea de aici ii accepta, s-au "socializat" impreuna, fara discriminari sau priviri pe sub spranceana...Asa ca la capitolul "socializare" Romania mai are mult de lucrat...
P.S. Nu-mi sariti in cap, n-am vrut sa lezez pe nimeni. Mi-am spus parerea in ceea ce priveste poporul roman, in general, cu mentalitatea lui cu tot!Statistics: Posted by framboise — Wed May 11, 2005 5:47 am
]]>