Problema, chiar si dupa atata timp sunt eu...zilnic traiesc cu sentimentul ca petrec prea putin timp cu ea (mai putin weekend-urile), ma simt vinovata. Regret enorm ca nu eu am fost prima care s-o auda cand a spus "mama", nu am vazut-o cand a facut primii pasi singurica...si multe altele. Toate aceste lucruri mi-au fost povestite. Uneori cred ca sunt invidioasa pe mama si pe sotul meu care stau mult mai mult cu ea.
Dar...asta este. A fost alegerea mea, nimeni nu m-a obligat sa ma intorc la serviciu atat de repede. Asa am crezut si am simtit atunci ca trebuie sa fac, stiind ca Alexia va fi pe maine bune si ca, oricum, mai devreme sau mai tarziu, se va intampla acelasi lucru. Desi stiu ca daca nu as fi revenit la serviciu asa repede mi-ar fi fost din ce in ce mai greu s-o fac...daca as putea sa dau timpul inapoi nu as mai proceda la fel. As sta cu ea cel putin pana la 1 an.
Nu stiu de ce, dar parca zilele de sambata si duminica sunt cele mai scurte din saptamana.
O sa te obisnuiesti, nu prea mai ai de ales. Iti doresc succes si cat mai mult de munca la servici ca sa nu ai timp sa te gandesti acasa.Statistics: Posted by Gabriela1 — Tue Feb 07, 2006 10:47 am
]]>